…de ce sunt eu, romanca basarabeanca, alaturi de presedintele Traian Basescu

Argumentul meu, ca romanca basarabeanca, in ce-l priveste pe Traian Basescu este urmatorul: Nici un presedinte al Romaniei nu a facut atatea pentru basarabeni, cat a facut Basescu.
In timpul guvernarii Iliescu-Nastase, datorita legaturilor stranse ale PSD-ului cu Moscova, a fost blocata acordarea cetatenilor romane pentru basarabeni, continuandu-se astfel efectele pactului Hitler-Stalin din 1939.
Este un fapt bine cunoscut, de domeniu public, stransa legatura dintre Moscova si FSN-PDSR-PSD – formatiune creata la ordinele rusilor de Ion Iliescu, agent al KGB-ului inca din anii ‘50. Ponta nu este decat o maimutica, dar adevaratul papusar este Ion Iliescu, cel care manevreaza din spate, ca un paianjen sinistru.
Datorita Presedintelui Basescu, sute de mii de basarabeni si-au redobandit astazi dreptul lor natural – cetatenia romana, drept care a fost, in mod samavolnic, furat romanilor din Basarabia de catre Rusia sovietica, in deplina intelegere cu Hitler.
De cand este Basescu presedinte, a fost tinta necontenita a injuraturilor si atacurilor vulgare si isterice, venite din partea reprezentantilor oficiali ai Moscovei. Inamicii personali ai presedintelui Basescu, cei care manevreaza USL-ul sunt Iliescu, Voiculescu si Patriciu, impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu, personaje penale, pe de o parte, si cu mainile majite de sange, cum este Ion Iliescu. Cu totii au contacte foarte stranse cu Rusia si au lucrat direct, pe fata, impotriva lui Basescu, la ordinele Mosovei.
Nu trebuie sa fii un expert in geopolitica pentru a intelege si interpreta sensul amenintarilor proferate de oficialii rusi impotriva sefului statului roman in ultimii ani de zile. O data cu semnarea acordurilor privind instalarea scutului antiracheta american de catre presedintele Basescu, atacurile rusilor, dar si a agenturii acestora din Romania, s-au intetit. Ne aducem cu totii aminte pozitiile publice ale liberalilor si ale pesedistilor pe aceasta tema si criticile lor necontenite la adresa lui Traian Basescu pe tema atitudinii sale transante si raspicate fata de pretentiile Rusiei.
Bunicii mei, familia mea, ca si familiile a sute de mii de basarabeni, au avut de suferit in lagarele sovietice. Fiecare al treilea basarabean are o ruda sau pe cineva apropiat care a fost victima a regimului bolsevic rusesc.
Din toate aceste motive nu vad cum ar putea fi altfel basarabenii decat alaturi de cel care este, in mod evident, tinta numarul unu a uneltelor Moscovei – presedintele Traian Basescu.

Imaginea de pe tricoul pe ca-l arata Traian Basescu este imaginea Campaniei promovate de Organizatia Studentilor Basarabeni din Bucuresti in 2009, perioada in care eu eram presedinta acestei organizatii.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=378761915511372&set=a.264482406939324.73178.260500267337538&type=3&theater
https://ciobanita.wordpress.com/campania-pro-cetarenie-romana/
http://www.basarabeni.ro/stiri/stiri-de-top/galerie-foto-basescu-va-promulga-astazi-legea-cetateniei-1858/

 

Eugen Tomac, secretar de stat pentru românii de pretutindeni: „România şi R. Moldova împreună în Europa” (interviu Timpul din 27 martie 2012)

 Domnule secretar de stat, astăzi, 27 martie, aniversăm 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara-mamă, România. Cum este privit de la Bucureşti acest act istoric? 

– Ştim cu toţii că în acest an se împlinesc nu doar 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara, ci şi 200 de ani de la momentul 1812. De atunci, românii basarabeni au luptat continuu pentru a încerca ieşirea de sub dominaţia Imperiului Rus. Basarabia a fost prima provincie care a făcut pasul spre marea Unire. Poetul Mateevici, care nu a prins Unirea, a descris cel mai bine în versurile Imnului „Limba noastră” starea de spirit care domina societatea basarabeană după mai bine de 100 de ani de administraţie ţaristă. Actul istoric din 27 martie trebuie privit ca un semn foarte clar pe care românii dintre Prut şi Nistru l-au dat atunci pentru întreaga naţiune română. Basarabia s-a rupt de imperiul ţarist şi a revenit la ţara-mamă, România.

– Mai este de actualitate astăzi mesajul unirii celor două state?

– Unirea au făcut-o românii de o parte şi de alta a Prutului. Aici ne revine o responsabilitate uriaşă în a trata cu seriozitate temele ce privesc destinul naţiunii noastre. Nu trebuie să ne aventurăm şi să forţăm contextul, dar nimeni nu are dreptul să ne împiedice să privim cu încredere spre viitor şi să le spunem oamenilor adevărul. De o parte şi de alta a Prutului tot români suntem!
A existat un context special în anii ’90, care poate va fi recuperat cândva. În discuţia despre Unire însă nu cred că se poate disocia mintea de inimă, deoarece fractura dintre simţire şi raţiune nu este decât o ecuaţie a eşecului. De fapt, cam ceea ce s-a întâmplat până acum, când se împlinesc 20 de ani de când şansa Unirii chiar a existat, pragmatic vorbind.

În anii ’90, marile puteri mondiale – Statele Unite şi Marea Britanie – avizaseră tema reîntregirii României. Astfel, în 1991, Senatul american a votat în plen şi a adoptat o rezoluţie care recomanda administraţiei americane „să sprijine autodeterminarea poporului din Moldova şi din Bucovina, ocupate de sovietici şi să elaboreze o hotărâre în acest sens, de sprijinire a eforturilor viitoare ale Guvernului Moldovei de a negocia paşnic dacă doreşte reunificarea Moldovei şi Nordului Bucovinei cu România, aşa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internaţional şi a principiilor Actului de la Helsinki”.

Marea Britanie, condusă atunci de Margaret Thatcher, i-a adus la cunoştinţa lui Gorbaciov, preşedintele de atunci al Uniunii Sovietice, că modelul german de reunificare este aplicabil şi Moldovei, deoarece nici Ţările Baltice şi nici Republica Moldova nu au aparţinut niciodată spaţiului rusesc.

Din păcate, preşedintele Iliescu nu a avut aceeaşi convingere, a ignorat şi a descurajat orice iniţiativă de apropiere a românilor dintre cele două maluri.

– De ce nu mai vorbesc oamenii politici despre Unire?

– Preşedintele Băsescu a manifestat întotdeauna o deschidere enormă faţă de românii din Basarabia. Poate cei mai importanţi paşi pe calea sprijinirii românilor basarabeni au fost făcuţi datorită Domniei Sale. Ecoul în spaţiul românesc al eforturilor de apropiere de basarabeni este însă insuficient, iar explicaţia nu este complicat de găsit. Majoritatea mass-media din România este vizibil, de cele mai multe ori, dirijată în a trata cu indiferenţă soarta românilor aflaţi, din diferite motive, în afara hotarelor.
La Chişinău, cel puţin o parte a presei, este mult mai românească în atitudine. În plan public însă, observ că au loc nişte mişcări greu de înţeles uneori. Captarea de către diverse personaje a temei privind Unirea împinge, de fapt, în derizoriu conceptul în sine şi îl transformă într-o retorică fără sens. Un exemplu în acest sens poate fi doamna Pavlicenco, care de cele mai multe ori pune egal între un ideal naţional şi o agendă politică îngustă.

– Care este soluţia pentru a recupera această distanţă care totuşi există între români?

– Calea integrării europene, desigur. Republica Moldova a ales deja calea de integrare economică cu Uniunea Europeană, a început negocierile cu privire la crearea zonei de comerţ liber comprehensiv şi aprofundat cu Uniunea Europeană. Acest lucru va presupune crearea unei zone economice şi comerciale comune cu UE. Mai mult decât atât, va presupune armonizarea legislativă cu dreptul comunitar. Sunt numeroase proiecte comune în care putem lucra, România şi Moldova, împreună.
Tinerii sunt rezervorul de resurse de care societăţile noastre au nevoie. Pentru ca basarabenii să poată trăi liber şi pentru a avea şansa deciziei libere, trebuie să atingă un nivel economic. Este greu, ne confruntăm cu o criză mondială, însă la nivel regional şi local, România şi R. Moldova sunt cuprinse transfrontalier în aria unor proiecte economice europene. Avem trei euroregiuni pe zona transfrontalieră, iar potenţialul acestor arii nu a fost exploatat aproape deloc sau insuficient.
R. Moldova şi România au constituit trei euroregiuni – „Dunărea de Jos”, „Prutul de Sus” şi „Siret-Prut-Nistru”, astfel că peste 70% din teritoriul şi 60% din populaţia R. Moldova fac parte din cadrul euroregional de cooperare moldo-română. Intensificarea cooperării transfrontaliere este evident un obiectiv important în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, cu sprijinul benefic al României. Ar fi importantă, în perspectivă, interconectarea căilor ferate, cuplarea sistemelor energetice, circulaţia liberă a persoanelor şi dezvoltarea unei pieţe comune a muncii.
Avem obligaţia să construim un viitor comun, sub îndemnul României şi R. Moldova, împreună în Uniunea Europeană.

– Ce le transmiteţi, cu prilejul acestei zile, românilor din R. Moldova?

– Din seria de articole de mare angajament patriotic pe care o începe Eminescu la ziarul „Timpul”, unde aprofundează tema Basarabiei, am reţinut un citat: „Un drept nu se pierde decât prin învoirea formală de a-l pierde…”.

Unirea este un concept cu valoare de tezaur, nu este o ideologie, ci mai degrabă o mişcare de rezistenţă simbolică, până la împlinirea în fapt. De aceea, nu cred în promovarea gălăgioasă şi fără efecte reale a ideii Unirii.

Basarabia de astăzi suferă încă influenţa a 200 de ani de dominaţie rusească, perioadă în care s-a „experimentat” totul pe pielea românilor basarabeni, de la lichidare în masă, la înfometare, deportare şi mancurtizare. Operaţiunea aplicată românilor basarabeni a avut drept scop falsificarea identităţii, iar operaţiunea mai are ca principal efect şi ţintă dezagregarea memoriei colective a românilor.

Printr-o capacitate de rezistenţă ieşită din comun, prin jertfă şi inteligenţă, basarabenii au reuşit totuşi să păstreze limba şi conştiinţa română. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, toţi cetăţenii români, inclusiv basarabenii care-şi redobândesc cetăţenia română, ce le aparţine de drept, sunt liberi să se exprime nu doar „de la Nistru pan’ la Tisa”, ci şi să circule în întreaga Europă. Limba română este o limbă oficială a UE. Unirea românilor, ca popor, este deja realizată prin libera circulaţie, iar sentimentul apartenenţei comune se regăseşte în sufletul tuturor românilor de pretutindeni.

Aspiraţia Unirii sunt convins că se va împlini în timpul vieţii noastre, prin simpla manifestare a voinţei românilor, atunci când această voinţă va căpăta o formă decisă şi când legăturile dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului vor fi atât de strânse, încât tratatele internaţionale vor trebui să ţină seama de ele.

O societate robustă şi viabilă depinde de curajul confruntării cu trecutul. Respingerea samavolniciei totalitare cu toate consecinţele ei sociale, economice, culturale şi morale va însemna pentru basarabeni întoarcerea la adevăr. Iar adevărul îl ştim cu toţii: suntem acelaşi neam!

 

sursa: http://www.timpul.md/articol/eugen-tomac-secretar-de-stat-pentru-romanii-de-pretutindeni-romania-si-r–moldova-impreuna-in-europa–32644.html

Short geopolitical notes about Transnistria

After the collapse of the Soviet empire, Russia crosses one of the most delicate phases of its history. While the Soviet Union was a superpower with global interests, Russia is now forced to summarize it’s claims to the status of a great power with regional interests. Breakup of the USSR, strategic withdrawal of Soviet troops to 1400 km from Central and Eastern Europe, wave of revolutions in 1989, redefinition of international relations, disappearance of bipolarity and the emergence of new centers of power created a geopolitical chaos that still has direct implications for european and world security.

But Moscow could not accept that the USSR, which was built centuries, will disappear. It needed new methods to maintain control in the former Soviet states and one of these methods is what we know today as the Transnistrian dispute in Moldova.

Republic of Moldova is one of the countries that have proclaimed their independence and emerged as an independent state and as a subject of international law  due to the collapse of  the USSR in 1991, and since then it’s facing with territorial separatism  phenomenon, inspired and maintenated by Russian military presence in the country.

Moldova is considered to be decisive to the regional geopolitical configuration redesign. Being a buffer zone among NATO and Russia, is compressed between two powerful force fields, with little chances of finding a way out.

Because of Russia, of the Russian military presence on Moldova’s teritory and  its regional interests; dynamics in Chisinau are not only political, but becomes a event with geopolitical accents. “Today, Moldova, despite its mall size and its opportunities, for Russia is one of the key points in the CIS area.” -this was writen in August 2000, in Nezavisimaia Gazeta.

Transnistria is a part of Moldova’s territory, located on the Left Bank of the Nistru River. However, the term „Transnistria” is used more frequently as the name of the self-proclaimed breakaway „Moldovan Republic of  Transnistria”, which has arised from the idea that there is a Transnistrian nation, that has the right of self-determination and even separation from RM.

Although Transnistria is officially a part of Moldova, has its own government that leads the region, which is not recognized by anyone. Despite the diplomatic agreements with Russia which stipulated different terms of evacuation of the 14th Army from this moldovan territory – they were not implemented, moreover concrete measures are being delayed indefinitely  by Moskow through every possible measure.

Transnistria’s problem is a fundamental problem for Russian security, clearly defined by the resolution of  Russian State Duma. Dniester River is the strategic line that separates the two greatest geopolitical space, the slavic one from the rest of the european world.

Controlment of  the Dniester area was one of the main objectives of all empires  which succeeded in Ponto-Baltic isthmus area due to its high zonal power. After detachment of  Ukraine, loss of the Odessa region and the important military ports on the Black Sea, after the Azerbaidjean came under the influence of Turkey, after Georgia’s orientation to NATO, for Rusia, now more than ever, keeping Tiraspol has a strategic overwhelming significance, remaining the only bridgehead to the south-eastern Europe.

Secessionist region includes 700,000 people or about 16% of the Moldova’s population, comprising one sixth of the Republic of Moldova’s teritory. Urbanization in Transnistria is about 65%, while in Moldova as a whole, this index remains at 47%. Untill the late eighties this region of Moldova generated a third of industrial production and about 90% of electricity supply.

Transnistrian conflict and the self-proclaimed „Moldovan Republic of Transnistria” is the result of the separatist movement in the eastern region of RM, movement that arose in response to pro-Romanian trends from the early ’90s in Chisinau which was expected to lead to separation from the Soviet Union and to the unification with Romania. Separatist leaders stood up for keeping the Soviet Union and for entering  Transnistria within the Union as an autonomous or independent from the Moldovian Soviet Socialist Republic member. In this order of ideas, Tiraspol’s movement managed to self-determinate in the same time with Chișinău, thereby demonstrating the real purpose of Transnistrian’s „independence” that was to stop Moldova’s secession from the Soviet Union.

Leaders of separatist movement presented the ethnical specific of transnistrian population as an argument for demonstrating the need of Transnistria’s independence, that would constitute a transnistrian nation which has the right to self-determination. First of all, at the union census from 1989, nobody from Transnistria has defined itself as „transnistrean”, on the contrary, 40% of the people from the region called themselves moldovians.

It is clear that transnistrian moldovians differed from the basarabians because of the higher level of russification,  leading to a trenchant rejection of pro-Romanian events that took place in Chisinau, that were seen as a serious danger for the russians position in  society. However, official policy towards ethnic minorities in the Republic of Moldova was based on tolerance – that was sometimes considered to be excessive, especially when compared with the situation from the other soviet republics.

Among the so-called ethnic dispute, there are two more sources maintaining the roots of thease conflict: Russia’s post-cold-war ambitions to retain control over ex-republics through puppet regimes, and the huge profits made from illicit drugs and human traffick and smuggling of arms from the ex-USSR military hardware depots.

The beneficiaries of such profits are the main advocates of the status quo in Transnistria, Abhazia and South Ossetia. While attempting to gain a camouflaged legalization of the secession, and eventually join these enclaves to the Russian Federation, the supporters of these regimes initiated a “confederation” project that would in reality dismantle sovereign countries like Georgia, Moldova, and Azerbaijan.

Separatism movement was used with the aim of achieving geopolitical interests that usually harmonize with criminal ones. Transnistria has become a hub for criminal activities, drug smuggling, and arms and human trafficking to Western Europe and the Middle East.

The year 1992 was marked by brutal Russian armed intervention against the young independent state. Russian Federation has organized, supported, incited, financed and encouraged this military aggression with the help of the Cossack paramilitary groups.

The Russian military intervention in 1992 has violated all principles enshrined in the UN Charter, UN General Assembly Declaration of 1970 and Final Act of the Helsinki Conference. As a result of the military aggression against the Republic of Moldova, Russia took an important area of Moldova, liquidated legal organs of the State and installed anticonstitutional regime.

The conflict in Transnistria finished with the establishment of an aberrant state entity and was generated by Russia’s refusal to accept independence and sovereignty of the Republic of Moldova and used to prevent a possible union with Romania. The presence of the Russian 14th Army in the Transnistrian region, under General Alexander Lebed, involvement of its troops and weapons in the conflict, have tilted decisively the balance in favor of separatist leaders from Tiraspol.

Thousands of innocent citizens including elders, women and children who were murdered or subjected to torture and inhuman treatment were victims of this war of aggression. The fundamental Rights and freedoms were suppressed. Four innocent citizens of the Republic of  Moldova, Alexandru Leșcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc and Ilie Ilașcu were illegally detained more than ten years in prison from Tiraspol. Tens thousands of people were forced to refuge inside and outside the country, to save themselves from terror. Romanian language and latin alphabet were forbidden in educational system and in the public life and all literature in Latin script was forbidden and burned.

These atrocities and crimes against humanity have aroused indignation of the international community, who called Russian Federation to withdraw unconditionally its army by decisions of the OSCE Summits in Budapest (1994), Lisbon (1996), Istanbul (1999), by special resolution of the UN General Assembly in 2000, and also by OSCE Summit decision from Porto in 2002. But Russia has refused to honor this commitments, and Romanian population of Bessarabia remains trapped by Russian imperial forces.

But the origin of this conflict must be sought in the expansionary policy of the Russian Empire, who occupied the territory of Transnistria in 1792 and of Bessarabia in 1812. The emergence of the Moldovian Soviet Socialist Republic from the act of occupation in June 28, 1940 was a direct consequence of  the secret additional protocol between the Soviet-German pact – Ribbentrop-Molotov on 23 August 1939.

“Russian policy has always been prevailed by imperial geopolitical interests; and territory of  Bessarabia was always a strategic bridgehead, of which value the Soviet Union was aware. In the case of Union of Moldova with Romania, Transnistria would have automatically become the next strategic bridgehead. This is the leading point for  this fight for Transnistria.” (Muntean, Anatolie, Ciubotaru, Nicolae, Românii de la Est: războiul de pe Nistru (1990-1992), Ager-Economistul, Bucureşti, 2004, pag. 122).

So, we can say that creating „TMR” was an illegal act in terms of  law, and according to historical and ethnic reasons, Transnistria does not have the right to self-determination. Violent methods used by separatist forces to establish the „statehood” of Transnistria come to confirm this fact.

Moreover, on 21 July 1992, Russia imposed to Moldova an act which has arrogated itself the role of guarantor, mediator and peacekeeper of the armed conflict generated by itself. At that time, the status of mediator and guarantor was also assigned to Ukraine.

During the last 20 years these two countries not only haven’t honored the claimed mandate, but also undermined the territorial unity and independence of our state. The insistence of Russian diplomacy ”to synchronize” the withdrawal of its military presence with the granting a special status for the occupied territories was the expression of a direct military-political pressure ordered from the outside of the internal organization of our state. The separatist leaders are citizens of theRussian Federation, many of them having ranks in the security services and in russian army. Over a hundred thousand people in these territories have Russian citizenship.

Using the demographic weapon is one of the measures taken by Russia, for strengthening the presence of Russian element (also encouraging dislocations of Russian people in extreme areas of interest of Russia, including Transnistria). The number of Russian citizens living in Transnistria is growing fast.

The presence of Russian troops in Moldova is the main cause of the failure of democratization of the country and its autonomous development. Transnistria is maintained in so-called state of „frozen conflict”, because no progress has been made for solving this conflict in the past decade, but everyone is aware that Moscow may ” heat up the situation”, at any time, if it interests are threatened. That’s why Bessarabia still remains somethere between East and West.

Cuvântarea la primul congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia, de Alexei Mateevici

Am venit — a spus păr[intele] Mateevici — să întâmpin și eu această sfântă zi de 25 mai. (Aplauze.) Primiți, fraților, felicitările mele călduroase,— ale unui om care a luptat și el în trecut cu vorba și cu scrisul pentru luminarea neamului întreg. Primiți felicitările mele de moldovean și rugăciunile mele de preot către Dumnezeu, ca să ne trimită ajutorul său pentru un lucru atât de sfânt și de mare.

Ca unul care vin cu toată dragostea mea în mijlocul d-voastră cred că pot să-mi îngăduiesc de a vă da unele sfaturi frățești. Mai întâi de toate să știți că:

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi puterea crește,

Și dușmanul nu sporește.

Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal!

 Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alții — cei mai puțini — români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. (Aplauze.)

Frații noștri din Bucovina, Transilvania șiMacedonianu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! (Aplauze.)

Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei dinAmericase numesc tot români.

Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii.

Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă.

Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să stați cu mare putere la straja intereselor naționale. Să trăim bine și cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viață, vom fi înghițiți de cei mai tari. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru și să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pentru cele de obște, naționale.

Și, în sfârșit, sfatul cel din urmă al meu e: să nu uităm norodul, țărănimea care a suferit atâta până acum! Să-l luminăm, să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum nici noi nu putem face nimic fără el. Să-l îndreptăm pe calea adevărului, cu fapte, iar nu cu vorbe. Mântuirea țărănimii e în noi, și a noastră în ea.

Rog pe bunul Dumnezeu și sunt încredințat că El ne va trimite ajutorul Său cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obștesc. El ne va trimite fericirea neamului și a d-voastră. (Cuvântarea a fost îndelung aplăudată.)

[În cursul ședinței a II-a Al. Mateevici a mai avut o intervenție:] N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de pestePrut. Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. (Aplauze.) Unii zic că limba românească e franțuzită. Asta nu-i adevărat! Ce e drept, sunt și în România unii rătăciți în ce privește limba, dar trebuie să se știe că cel mai puternic curent acolo e cel popular în limbă și în literatură. Noi trebuie să ajungem de la limba noastră proastă de astăzi numaidecât la limba literară românească!

Sursa: http://ro.wikisource.org/

Transnistria – țara nimănui

Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si de litoralul de 150 km al Marii Negre. Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia. Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica, continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.

Stapanirea cnejilor bolohoveni (precursorii cazacilor) se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior. Istoricul ucrainian V.B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni, nici altor principi rusi”. Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. al XIV-lea, principatul de la Baia alaturandu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia. Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia. Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul al XI-lea semnaland prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” in zona. In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie, elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora. La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba, nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului, pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii. Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia. Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.

Intr-o scrisoare catre inalta Poarta, Stefan Bathory arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor, Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.

Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul secolelor XVI – XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei.

Domnii Moldovei au stapanit Transnistria

Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste. Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.

Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului.

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.

Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane

Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului”. In cateva randuri, tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul, fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.

Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa. Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei. In 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.

Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toti la est de Nistru

Rusii vor ajunge in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute intre granitele ei pentru a-i coloniza. Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramana nepopulat. Astfel, la 1739, Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut Nistrul in fruntea a 4000 de moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni in luptele cu turcii si incheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinand recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.

In perioada 1769-1774, la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amanduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati intre Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A. I. Mavrocordat.

Acordand scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurand autonomie, biserica romaneasca, magistrati romani, scoala de limba populara, tiparire de carti in limba romana si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragand deja romani din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2000 de familii cu 15 biserici romanesti.

Se faceau colonizari chiar si in jurul Kievului dar si in sudul Rusiei, aducandu-se cate 25-40 de familii pentru o asezare. Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopentia in cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug intre 1942-1944 gasesc in orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti. Batranii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri de taxe pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stang al Nistrului: Tiraspol in fata Tighinei si Ovidiopol in fata Cetatii Albe. Marea majoritate a transnistrenilor fiind romani, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mana de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali. Banulescu este cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe langa guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu romani va deveni un oras intreg cu peste 40.000 de locuitori.

Romanii pun bazele culturii ruse

In 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino). In 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaza ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.

Cultura romaneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin romanii ce si-au gasit rosturi in Rusia. Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti. Calugarul roman Paul Beranda este intemeietorul lexicografiei rusesti. Spatarul Milescu, pe langa activitatea diplomatica si stiintifica, a fost invatatorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al Imparatului. Herascu (Hirastov) a fost literat si primul curator al Universitatii din Moscova. Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru impreuna cu peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod. Mihail Strilbitchi din Moldova isi va muta tipografia la Dubasari, apoi la Movilau. Ioan Silviu Nistor in ,,Istoria romanilor din Transnistria” mai aminteste de un roman Turcu ca autor al Codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului rus de Externe si de Grigore Voloseninov (“Romanul”) de asemenea diplomat al Rusiei. Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna incepe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spataru Milescu (care in China la popasuri da comanda cazacilor sa ii cante ,,Dunare, Dunare”), prin Leon Donici si altii, Rusia capata niste mari oameni de cultura.

In 1737 se nastea in Rusia Nic Bantans Camenschi, urmas de boier moldovean, ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii. Mihai Frunza, geniu militar al Armatei Rosii, mort in 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS. Acesta se nascuse in Turkestan, urmare a unor colonizari a regiunii cu basarabeni si transnistrieni, in 1878.

In 1854, se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. Nicolae Donici a intemeiat in 1908, la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica. Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba romana la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic * S. Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani”.

Toponimia confirma romanitatea Transnistriei

Iata in continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, (langa izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe langa Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (intre Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (langa Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (langa Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urata, Serbani, Arnautovca (langa Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (langa Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (langa Gaisan) etc.

In 1893, Th. Burada mentioneaza urmatoarele sate moldovenesti din gubernia Cherson: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi Burada gaseste, in 1906, in Podolia satele romanesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Rabnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.

Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, traiau in Cherson si Podolia 532.416 de romani, in Ecaterinoslav 11.813, iar in Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pana la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, in Transnistria existau peste 400 de sate curat romanesti.

Alexis Nour (care a identificat in Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact romanesti spre rasarit Glodosi – cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani – la o paralela cu Iasul insa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit in Kiev un liceu care purta numele celui care il intretinea prin donatii uriase: ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele il purta si o strada in Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu.

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita.

In 1918 Transnistria canta ,,Desteapta-te romane”

Intre 1909 si 1913, ieromonahul Inochentie a condus in Transnistria, la Balta, o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii romane in biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau in pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se imparteau gazete in limba lor. Desi aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si inchis. Autoritatile vor permite insa folosirea limbii romane in biserici.

In 1914, Austria promitea Romaniei ,,toata Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reinnoi. Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni in Ucraina a avut un rol benefic in redesteptarea constiintei nationale la romanii din Imperiul tarist. Ofiterii romani vor desfasura o vie activitate culturala atragand de partea lor studentii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri romani din armata rusa care vor avea si ei o puternica inraurire asupra studentilor din Odessa si impreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917. In ziua de 18 aprilie a aceluiasi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor romani la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvant moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru romanii de dincolo de Nistru, iar in 14 aprilie se infiintase ,,Asociatia invatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”. Congresul invatatorilor romani din Rusia, tinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate in limba romana.

,,Pe noi cui ne lasati?…”

In sedinta Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitrascu va protesta impotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitrascu impreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea – societate nationala a romanilor din Ucraina” infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.

Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarat ca in Sfatul tarii, romanii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca romanilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice. Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor romani de varsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a intrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramane fratilor, pe noi cui ne lasati?”.

La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al romanilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol in 16 noiembrie si Grigoriopol in 21 noiembrie, hotarandu-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati. Tinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de scoli nationale cu predare in limba romana si alfabet latin; introducerea limbii romane in biserici, Justitia in limba bastinasilor, medici romani la sate, moldovenii sa faca armata in oastea nationala si alegerea a opt reprezentanti in Rada ucraineana. S-a mai hotarat tiparirea de gazete, impartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta maine, din copacul nostru va ramane buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat in incheiere ,,Slava Moldovei slobode”.

Comitetul National Roman ales a deschis 52 scoli romanesti, Rada ucraineana a aprobat manualele romanesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a inceput sa introduca si in Administratie si in Justitie cunoscatori ai limbii romane. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul romanesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma. Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara in limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. In satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de Vasile Alecsandri. Pana ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, in scoli si in 1919 se mai canta ,,Desteapta-te romane”.

In 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stanga Nistrului, ia cuvantul in Rada ucraineana si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un Congres general al romanilor din Ucraina in iunie 1918, dar abia in decembrie 1919, la o Adunare nationala, se pune problema organizarii lor intr-un stat national. La 21 martie 1919, in urmarirea bandelor bolsevice, romanii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.

La Conferinta de pace de la Paris, Romania nu a reclamat Transnistria si raman de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a infaptuit atunci, fiind siliti sa infrunte inca o epoca de suferinte. Dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut in Mahala langa Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Romania) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.

Intr-o cuvantare tinuta la Varsovia, in noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de romani traiesc dincolo de frontiera estica”. In aprilie 1920 incep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala intinzandu-se in raioanele Codama si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). In 1922, sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa inabusirea in sange a acestora s-au facut deportari in masa.

RASS Moldoveneasca -un stat romanesc intre Rusia si Romania Mare

Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne, si ca urmare a tendintelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se intrunesc la Balta delegatii satelor romanesti. Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome. Si totusi, in 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, in cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atata pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat roman intre Rusia si noi” va permite dezvoltarea in URSS ,,a unei vieti nationale romanesti”.

Mostenirea lasata de tarism era infioratoare: populatia analfabeta, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii in mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt. Demn de mentionat ca in RASSM nu s-a vorbit totusi despre “limba moldoveneasca”, ci despre romana. Reiese din paginile saptamanalului ,,Plugarul rosu”, care, la 21 august 1924, relata: ,,s-a hotarat ca in scoale, case si in asezaminte de cultura romaneasca sa se intrebuinteze limba romaneasca”.

In RASS Moldoveneasca au functionat 145 scoli romanesti gimnaziale, 18 scoli romanesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara romaneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scanteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie romana la scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice. Tanara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.

Prigoana stalinista

In 1937 insa, intelectualitatea din RASS Moldoveneasca a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa, fiind exterminata in mod barbar. Incepand cu intregul guvern al republicii si terminand cu inimosii scriitori transnistrieni intre care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrancea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pana acolo incat in satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost impuscati 167 barbati din cei 168.

Datorita colectivizarilor fortate si inchiderii bisericilor (incheiata in 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atat de intens incat a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atat de mare incat la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna romanilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N. Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila in cei pe care ii descopereau trecand Nistrul. Astfel de evenimente erau obisnuite, insa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie in parlament si in presa interna si internationala.

Sfasierea Transnistriei

Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldovenesti.” Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc in paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere in Sovietul Suprem al URSS de a intruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa Socialista Sovietica Moldoveneasca”.

Kremlinul comandase culegerea de date in vederea luarii hotararii privind structura administrativ-teritoriala a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care impreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASS Moldoveneasca propune si ea cedarea catre Ucraina, pe langa Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codama, Balta si Pesciana.

Prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sa-i revina pe langa Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si Ismail, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Desi in urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem ii propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sa se adopte varianta RASSM, in 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM in varianta propusa de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei in componenta Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sunt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).

Iata cateva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Barzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Parlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Stramba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, serbi (raionul Crutai); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Branza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie). Multe din numele romanesti vor fi schimbate: Barzu in Kotovsk, Marculeni in Dimovka, Volosca in Pisariovka, Intunecata in Svetloe, Nani in Ananiev, Vrabie in Vradievka, Valea Hotului in Dolinskoie, Malai in Karataevka, Urata in Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.

Sub administratie romaneasca

Intre 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, Romania a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se intindea intre Nistru si Bugul de pana la limanul Niprului, iar in nord pana la apa Niomjai si a Rovului. Teritoriul, in suprafata de 44.000 kilometri patrati si cu o populatie de 1,2 milioane de locuitori, a fost impartit in 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabnita, Tiraspol, Tulcin. In vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a invatamantului (rusa sau romana) dupa alegerea obstei. Pastrand vechea impartire in 64 de raioane, din cei 1623 functionari, doar 398 proveneau din Romania. Din cele peste 1000 de biserici desfiintate de comunisti, in 1943 nu erau inca reparate decat 76. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din Romania. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, romanesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,tara Bugului”, ,,Molva”. La Tiraspol s-a infiintat Liceul romanesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe s-au deschis in Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc in toate satele Transnistriei. In satul Harjau au fost repatriati romani din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate intre Prut si Bug la inceputul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2600 tigani.

In 1944, odata cu inaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost incorporata in RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia in componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si in prezent.

O Romanie extrem-orientala

In 1966, R. Udler precizeaza ca 240 de localitati cercetate in cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau in Ucraina (Transcarpatia, Cernauti, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), in RSSA Abhazia, in Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate si pentru Omsk si Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora romaneasca de peste Ural. In regiunea Orenburg si Turgai exista sate pur moldovenesti. In satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai intai fusesera colonizati in Simferopol. In satul Abiarski a intalnit familii cu numele Septechita. In regiunea Samarkand exista un sat exclusiv moldovenesc, iar in satul Orheievka din Semipalatinsk traiau coloni din Orhei. Sate romanesti exista in jurul Omskului si Akmolinskului si in regiunea Tansk. In jurul orasului Irkutsk exista romani, unul din satele in care acestia sunt concentrati fiind Ceremskov. Langa Vladivostok pe fluviul Usuri exista sate ca: Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunai, Basarabia Noua, Loganesti cuprinzand la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, langa Habarovsk, exista sate ca: Inul, Aur, Dunarea. In Manciuria traiau inainte de razboi 20.000 de romani. S-au semnalat pescari romani din Primorsk care au cerut azil in Japonia.

Intre multele valuri de deportari, emigrari, colonizari ale romanilor spre est, un rol important l-a avut si stramutarea in Siberia si Kazastan intre 1906-1914 a 60.000 basarabeni si crearea unei adevarate Romanii extrem-orientale.

Destramarea URSS nu le-a folosit romanilor din Transnistria

Recensamantul din 1989 din Ucraina atesta prezenta romanilor la est de Nistru, in regiunea Odessa, care cuprinde insa si sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) si alte regiuni (73.128). Exista, in 1992, la Odessa o Societate Culturala Romaneasca ,,Luceafarul” care edita si un saptamanal cu acelasi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea despre acest saptamanal ca este un ,,alin pentru durerea ce ma incearca” si ca ,,ne dor schimbarile carora au fost supuse candva denumirile satelor noastre” si vorbeste de ,,existenta de veacuri a noastra pe aceste locuri”.

Interesele rusesti in zona – a caror expresie este conflictul inceput in 1992 si tendintele centrifuge continuate pana in prezent – impiedica accesul la viata nationala macar pentru romanii transnistrieni din raioanele Moldovei. Daca la inceput 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latina, in urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar scolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepresedinte al Societatii ,,Transnistria” anunta ca a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) si nr. 12 din Rabnita. In intreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populatie (rusii si ucrainenii reprezinta doar 22, respectiv 28%); in Tiraspol unde, in 1940, romanii formau 65% din populatie, in 1989 reprezentau abia 12%.

Cu gandul la acesti bravi romani transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu ca ,,integritatea noastra teritoriala pana la frontierele estice ale neamului este o obligatie sfanta, ca a XI-a porunca a decalogului romanesc”.

Autoritatile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleaza pe langa raioanele de la est de Nistru si orasul Tighina care este in Basarabia. In 1992, dupa ce armata Moldovei a intrat in Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sa se retraga. Ostasii au plans de necaz. Chisinaul este indreptatit conform dreptului international sa restabileasca ordinea constitutionala in zona insa a avut si are niste ezitari cel putin suspecte.

Viorel Dolha

Ziua, 14 august 2004

Litigiile fiscale și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cu sediul la Luxemburg, denumită astfel până în 2009, a fost instituită în temeiul primului Tratat al Uniunii Europene, Tratatul CECO din 1952 pentru facilitarea aplicării și interpretării tratatelor și pentru rezolvarea eventualelor conflicte de competență dintre comunități.[1]

În urma Tratatului de la Lisabona s-a recurs la modificarea denumirii acestei instituții din Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), lucru care, precum declara Vassilios SKOURIS – Preşedintele Curţii:  „..nu este decât o consecinţă a dispariţiei Comunităţilor Europene şi a abandonării structurii celor 3 piloni.”[2]

Dacă jurisdicția internațională este competentă, în pricipiu, să soluționeze numai conflictele dintre state, neputând fi sesizată în mod direct de către particulari, Curtea de Justiție este accesibilă nu numai statelor membre și instituțiilor, dar în condiții mult mai stricte și particularilor persoane fizice și juridice. Aceasta este una din deosebirile esențiale față de jurisdicțiile internaționale de tip clasic.

Vassilios SKOURIS, președintele Curții, întrebat dacă România este o ţară activă la Luxemburg, a răspuns: „Am privit cu enormă satisfacţie prima acţiune preliminară a unei instanţe române introdusă la Curte pe data de 24 ianuarie 2007, chiar la 3 săptămâni de la data aderării României. O a doua acţiune este în prezent aşteptată. Speram că instanţele române vor folosi mai des acest mecanism de dialog intre instituţii.”[3]

Structura CJUE

Curtea  Europeană de Justiție este alcătuită din 27 de judecători și 8 avocați generali.[4] Aceștia din urmă sunt chemați să se pronunțe în totală independență în cauzele supuse Curții prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale.

Curtea are în alcătuire un judecător din fiecare stat membru, astfel încât toate sistemele juridice naţionale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea, din motive de eficienţă, Curtea funcţionează rar în structură completă. De obicei, Curtea se întruneşte în „Marea Cameră” cu numai 13 judecători sau în camere de cinci sau trei judecători. Curtea este asistată de opt „avocaţi generali”. Rolul acestora este să îşi susţină punctele de vedere în cazurile înaintate Curţii spre soluţionare. Pledoariile trebuie susţinute public şi trebuie să fie imparţiale.

Judecătorii şi avocaţii generali sunt persoane a căror imparţialitate nu poate fi pusă la îndoială. Ei deţin calificările sau competenţele necesare pentru a fi numiţi în cele mai înalte funcţii juridice din ţările lor de origine. Aceştia sunt numiţi la Curtea de Justiţie prin acordul comun al guvernelor statelor membre UE. Fiecare este numit pentru un mandat de şase ani, care poate fi reînnoit. Practica arată că ei rămân în funcție, în medie, cam două mandate. Pentru a asigura o anumită permanență și continuitate în structura Curții, reînoirile se fac în proporție de 50% o dată la 3 ani. Guvernele statelor membre nu pot revoca un judecător al Curții în timpul exercitării mandatului său.

Judecătorii beneficiază, pe durata exercitării funcției lor, de imunitate și jurisdicție absolută, ce se întinde asupra tuturor actelor acestora, chiar și acelora din viața privată.

Conform articolului 29 din Regulamentul de Procedură al Curții de Justiție a Comunităților Europene – 19 iunie 1991, cu modificări succesive din perioada 21.02.1995 – 13.01.2009, limbile de procedură sunt bulgara, ceha, daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, olandeza, maghiara, malteza, polona, portugheza, româna, slovaca, slovena, spaniola și suedeza. Limba de procedură este aleasă de reclamant, cu anumite excepții.

Organizarea

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene este constituită din trei instante:

–          Curtea de Justiție (creata în 1952);

–          Tribunalul de Primă Instanță (creat în 1988);

–          Tribunalul Funcției Publice (creat în 2004).

Pentru a ajuta Curtea de Justiţie să facă faţă numărului mare de cazuri înaintate spre soluţionare şi pentru a oferi protecţie juridică sporită cetăţenilor, în 1988 a fost creat un Tribunal de Primă Instanţă. Acest tribunal (care funcţionează pe lângă Curtea de Justiţie) este responsabil pentru pronunţarea sentinţelor în anumite cazuri, în special acţiuni intentate de persoane fizice, companii şi unele organizaţii, şi cazuri care se încadrează în dreptul concurenţei. Acest tribunal are în alcătuire câte un judecător din fiecare stat membru UE.

Prima instanță este competentă în litigiile dintre Uniune și functionarii acesteia în temeiul articolului 270 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv in litigiile dintre orice organe, oficii sau agentii si functionarii acestora pentru care competenta este atribuita Curtii de justitie a Uniunii Europene.[5] Astfel, Tribunalul de Prima Instanță are competența de a se pronunța asupra acțiunilor introduse de statele membre împotriva Comisiei și împotriva anumitor acte ale Consiliului, precum și asupra acțiunilor introduse de persoane fizice sau juridice împotriva deciziilor instituțiilor comunitare sau a abținerii instituțiilor comunitare, în cazul în care acestea sunt destinatarele actului sau când acesta le privește în mod direct.

Tribunalul Funcției Publice este alcătuit din șapte judecători, numiți pe o perioadă de șase ani, mandatul cărora poate fi prelungit. Judecătorii aleg dintre ei președintele Tribunalului funcției publice. Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene se pronunţă în litigiile apărute între Uniunea Europeană şi funcţionarii acesteia. Acest tribunal este alcătuit din şapte judecători şi funcţionează pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă.[6]

Funcțiile Curții

Misiunea Curţii este să se asigure că legislaţia UE este interpretată şi aplicată în mod uniform în toate statele membre UE, astfel încât legile să se aplice în mod egal tuturor cetăţenilor. Spre exemplu, Curtea se asigură că instanţele naţionale nu pronunţă sentinţe diferite în acelaşi caz. Curtea se asigură şi că statele membre şi instituţiile UE aplică prevederile legislative și are puterea de a soluţiona litigiile care apar între state membre UE, instituţii UE, operatori economici şi persoane fizice.

Prin urmare, cu alte cuvinte, sarcinile fundamentale ale CJCE sunt: cea de a examina legalitatea actelor comunitare și de a asigura interpretarea și aplicarea uniforma a dreptului comunitar, mai ales prin soluționarea cererilor având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare. CJCE intervine, de asemenea, pentru aplicarea dreptului comunitar și pentru soluționarea conflictelor ce pot apărea între instituțiile comunitare sau între aceste instituții și statele membre, precum și între statele membre.

Trebuie subliniat că CJCE nu este o instanță de recurs pentru hotărârile pronunțate de instanțele naționale, neputând să caseze sau să modifice hotărârile pronunțate la nivel național.

Competențele Curții

Curtea pronunţă sentinţe în cazurile care îi sunt înaintate spre soluţionare. Cele cinci tipuri de cazuri[7] întâlnite frecvent sunt:

1.         acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare;

2.         acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor;

3.         acţiuni în anulare;

4.         acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona;

5.         acţiuni în despăgubiri.

1. Procedura de pronunţare a unei hotărâri preliminare

Instanţele naţionale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea corespunzătoare a legislaţiei comunitare în statul respectiv. Dar există riscul ca instanţele din diferite ţări să interpreteze legislaţia comunitară în moduri diferite. Procedura de pronunţare a unei hotărâri preliminare are rolul de a preîntâmpina acest lucru. Dacă o instanţă naţională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unei legi comunitare, aceasta poate şi, în anumite cazuri, este obligată, să solicite opinia Curţii de Justiţie. Această opinie este furnizată sub forma unei „proceduri de pronunţare a unei hotărâri preliminare”.

2. Acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor

Comisia poate demara acest proces în cazul în care consideră că un stat membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de legislaţia comunitară. Acest proces poate fi demarat şi de un alt stat membru UE.

În ambele cazuri, Curtea investighează acuzaţiile şi se pronunţă. Dacă se constată veridicitatea acuzaţiilor aduse statului membru respectiv, acesta are obligaţia de a remedia situaţia de îndată. În cazul în care constată că statul membru nu a respectat sentinţa pronunţată, Curtea poate impune plata unei amenzi.

3. Acţiuni în anulare

Dacă un stat membru, Consiliul, Comisia sau (în anumite condiţii) Parlamentul consideră că o anumită lege comunitară este ilegală, acesta poate solicita Curţii anularea legii în cauză. Aceste acţiuni în anulare pot fi folosite şi de persoanele fizice care doresc să solicite Curţii anularea unei anumite legi deoarece le afectează în mod direct şi negativ. În cazul în care constată că legea respectivă a fost adoptată incorect sau nu are un temei corect în dispoziţiile tratatelor, Curtea poate declara legea nulă şi neavenită.

4. Acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona

Tratatul prevede că Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au obligaţia de a adopta anumite decizii în anumite situaţii. În caz contrar, statele membre, celelalte instituţii UE şi (în anumite situaţii) pesoanele fizice sau societăţile comerciale pot înainta o plângere prin care solicită Curţii consemnarea în mod oficial a abţinerii de a acţiona.

5. Acţiuni în despăgubiri

Profesorului univeristar Marin Voicu, a formulat competențele CJUE[8] în felul următor:

–          -cereri de constare a încălcării îndreptate împotriva statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile comunitare și a celor referitoare la sancțiunile pecuniare ce trebuie aplicate atunci când un stat membru omite să se conformeze unei hotărâri prin care se constată o încălcare [9];

–          cereri formulate de statele membre împotriva unui act sau unei omisiuni de a statua din partea Parlamentului European sau a Consiliului sau a celor două instituții împreună;

–          recursurile formulate de instituțiile Comunităților sau de Banca Centrală Europeană împotriva unui act sau a unei omisiuni în a statua a Parlamentului European a Consiliului sau a acestor două instituții;

–          acțiuni în responsabilitatea necontractuală a Comunității referitoare la repararea daunelor cauzate de instituții și de agenți ai Uniunii în exercitarea funcției;

–          recursurile referitoare la sancțiunile pecuniare prevăzute în anumite regulamente și recursurile referitoare la titlurile comunitare de proprietăți industriale;

–          recursurile limitate la chestiuni de drept împotriva deciziilor Tribunalului de primă instanță;

–          chestiunile prejudiciale formulate de jurisdicțiile naționale referitoare la interpretarea tratatelor și la validitatea și interpretarea actelor instituțiilor și BCE, și asupra interpretării statutelor organismelor create de Consiliu.

Studiu de caz

“Înmatricularea unor vehicule de ocazie înmatriculate anterior în alte state membre – taxă de mediu aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru determinat”

Întrucât principalul rol al Curții este interpretarea şi aplicarea în mod uniform a legislației europene în toate statele membre UE și soluționarea eventualelor litigii care apar în acest proces, instanțele de judecată din România solicită Curții să se pronunțe cu privire la anumite dificultăți pe care le întâlnesc în procesul de aplicare a prevederilor Uniunii Europene în cazurile concrete cu care se confruntă.

Una din temele principale ale întrebărilor preliminare adresate de instanțele românești Curții de Justiție a Uniunii Europene este legată de Înmatricularea unor vehicule de ocazie inmatriculate anterior in alte state membre – taxă de mediu aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru determinat și compatibilitatea reglementării naționale cu articolul 110 TFUE – Scutire temporară pentru vehiculele care au anumite caracteristici.

Astfel de solicitări au fost trimise de Tribunalul Dolj, Tribunalul Gorj, Curtea de ApelBacău, Curtea de Apel Craiova.

I. În Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Gorj (România) la data de 27 mai 2010(Cauza C-263/10), unde reclamant este Iulian Andrei Nisipeanu, iar pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu- Cărbunești, Administrația Fondului pentru Mediu, tribunalul Gorj adresează următoarea întrebare preliminară[1]:

1. Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impozitele interne discriminatorii pe care le interzice includ și taxa reglementată în legislația României prin Ordonanța de Urgență emisă de Guvern cu numărul 50 din 25 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, așa cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență numărul 208 din 08 decembrie 2008, Ordonanța de Urgență numărul 218 din 11 decembrie 2008, Ordonanța de Urgență numărul 7 din 19 februarie 2009 și Ordonanța de Urgență numărul 117 din 30 decembrie 2009?

2. Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene permite României ca prin intermediul legislației naționale să instituie la emiterea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, începând cu 1 iulie 2008, criteriul „primei înmatriculări în România”, așa cum este prevăzut în articolul 4 litera a al ordonanței, aceasta fiind o cerință obiectivă conform dispozițiilor Tratatului?

3. Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene autorizează România, ca stat membru al Uniunii Europene, să aplice [începând] cu 1 iulie 2008 taxa pe poluare vehiculelor de ocazie importate din Comunitate sau dobândite din achiziții intracomunitare și înmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru vehiculele de ocazie cumpărate din România taxa pe poluare nu este percepută?

4.  Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene permite ca România să acorde, conform legislației invocate, scutirea de plată a taxei pe poluare doar autoturismelor „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 centimetri cubi, toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 — 31 decembrie 2009”, în timp ce pentru autoturismele noi cu alte caracteristici decât cele expuse scutirea nu este acordată?

5.  Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că permite României să protejeze industria națională a automobilelor, întrucât taxa de poluare se achită doar pentru autoturismele second hand importate și înmatriculate din Uniune sau din achiziții intracomunitare, în timp ce ea nu este percepută pentru autoturismele second hand deja înmatriculate în România și care fac obiectul revânzării pe teritoriul acesteia?

6. Constituie situațiile expuse o taxare discriminatorie, interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în condiția în care criteriul „primei înmatriculări în România” prevăzut de articolul 4 litera a din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008 nu este unul obiectiv raportat la scopul declarat al instituirii taxei pe poluare prin aplicarea principiului „poluatorul plătește” însă taxa fiind legată de acest criteriu, protejează producția națională a autoturismelor noi precum și piața internă a autoturismelor second hand?

II. Prin Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel Craiova (România) la data de 6 iulie 2010 — Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu-Jiu, Administrația Fondului pentru Mediu/Claudia Norica Vijulan(Cauza C-335/10)[2], Curtea de Apel Craiova adresează următoarele întrebare preliminare:

1. Articolul 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să instituie o taxă prezentând caracteristicile taxei de poluare reglementată prin OUG nr. 50/2008 în forma modificată prin OUG nr. 218/2008, datorită faptului că de aceasta taxă sunt scutite autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 și capacitatea cilindrică mai mica de 2 000 cm 3 , precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau într-un alt stat membru în perioada 15.12.2008 — 31.12.2009, dar se aplică autovehiculelor de ocazie similare sau concurente provenite din alte state membre înmatriculate anterior datei de 15.12.2008, dat fiind faptul că aceasta taxă poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre discriminatoriu indirect față de impozitarea produselor naționale, protejând producția națională a autovehiculelor noi?

2. Articolul 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf, trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să instituie o taxă prezentând caracteristicile taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 în forma modificată prin OUG nr. 218/2008, datorita faptului că de aceasta taxă sunt scutite autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 și capacitatea cilindrică mai mica de 2 000 cm 3 , precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau într-un alt stat membru în perioada 15.12.2008 — 31.12.2009, dar se aplică autovehiculelor având alte caracteristici tehnice decât cele de mai sus, înmatriculate în aceeași perioada în alte state membre, dat fiind faptul că această taxă poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre discriminatoriu indirect față de impozitarea produselor naționale, protejând producția națională a autovehiculelor noi?

III. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel Bacău(România) la data de 13 septembrie 2010 — SC SEMTEX SRL/Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, Administrația Finanțelor Publice Bacău (Cauza C-440/10) (2010/C 328/25)[3]

Întrebările preliminare:

1. Art. 110 paragraful 1, (fost nr. 90) din T.C.E., în temeiul căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, se opune instituirii unei taxe de poluare pentru autovehicule, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, prezentând caracteristicile instituite prin OUG nr.50/2008, taxă ce poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre, având în vedere că taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul secondhand importat ?

2. Art. 110 paragraf 2, (fost nr. 90) din T.C.E., în temeiul căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție, se opune instituirii unei taxe de poluare pentru autovehicule, taxă impusă cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, prezentând caracteristicile instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, având în vedere că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 218/2008 este exceptată de la plata taxei de poluare categoria de autoturisme care corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România ?

La această cerere, CJUE apronunțat următoarea hotărâre:

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de ApelBacău— România) — SC SEMTEX SRL/Direcția Generală a Finanțelor PubliceBacău, Administrația Finanțelor Publice Bacău:

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Curtea de Apel Bacău, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal — Înmatricularea unor vehicule de ocazie înmatriculate anterior în alte state membre — Taxă de mediu aplicată automobilelor cu ocazia primei înmatriculări într-un stat membru — Compatibilitatea reglementării naționale cu articolul 110 TFUE — Discriminare în raport cu vehiculele de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul statului membru menționat și care nu sunt supuse taxei respective cu ocazia unei vânzări ulterioare și a unei noi înmatriculări.

Dispozitivul

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău prin decizia din 1 septembrie 2010 este în mod vădit inadmisibilă.

Ca să înțelegem mai bine cazurile prezentate mai sus, trebuie să vedem conținutul articolului 110 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind fucționarea Uniunii Europene[4]:

“Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, nici un stat nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”

Concluzii

Cu toate că există o mulțime de procese în care este contestată taxa auto de poluare, concluzia la  care a ajuns Curtea de Justiție a Uniunii Europene este că această taxă respectă legislația europeană. Concluziile avocatului general al CJUE, Eleanor Sharpson, arată că taxa auto este reglementată pe principiul poluatorul plătește și respectă Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.[5]

---

[1] http://www.eur-lex.europa.eu

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] www.europeana.ro/comunitar/tratate/tratatul%20privind%20ue%20versiune%20consolidata%20text.htm

[5]www.advocate.ro/Taxa+de+poluare+respectă+prevederile+Tratatului+de+Functionare+al+Uniunii+Europene+stire-1412

---

[1] Vieriu, Dumitru, Vieriu, Eufemia, Drept instituțional comunitar european, Lumina Lex, București, 2007;

[2] http://curieruljudiciar.ro/2010/02/28/in-dialog-cu-vassilios-skouris-despre-curtea-de-justitie-a-uniunii-europene/

[3] Ibidem

[4] Voicu, Marin, Jurisdicții și proceduri judiciare în Uniunea Euroeană, Universul Juridic, București, 2010, p. 49;

[5] Ibidem pp. 68-69;

[6] http://europa.eu/institutions/inst/justice/index_ro.htm

[7] http://europa.eu/institutions/inst/justice/index_ro.htm

[8] Voicu, Marin, Jurisdicții și proceduri judiciare în Uniunea Euroeană, Universul Juridic, București, 2010, pp. 63-65;

autor: Corina Ciobanu

Basescu nu exclude reunificarea Romaniei cu Republica Moldova

Presedintele Traian Basescu declara, intr-un interviu publicat marti de „Romania Libera”, ca Romania si R.Moldova vor fi impreuna in familia europeana si nu exclude ca, la un moment dat, cele doua state sa formeze din nou aceeasi tara.

Traian Basescu declara la Romania Libera ca, odata cu intrarea Republicii Moldova in UE, cele doua state vor fi impreuna in marea familie europeana.

„Iar daca se va desfasura sau nu si un proces de unificare a celor doua tari, acest lucru tine mai putin de vointa oamenilor politici, pentru ca am certitudinea ca ei vor stii sa valorifice o dorinta populara, daca va exista, pe cele doua maluri ale Prutului. Romania are ca obiectiv sprijinirea Republicii Moldova sa intre in UE”, adauga seful statului roman.

Intrebat daca exista o perspectiva temporara, de pilda 25 de ani, in care Romania si Republica Moldova sa se uneasca, Traian Basescu raspunde: „De ce nu?”.

El apreciaza ca peste 25 de ani frontierele UE vor fi pe Nistru si evolutiile democratice din regiune vor stimula si alte tari, precum Ucraina, sa se indrepte spre UE, iar Balcanii vor fi parte a UE si a NATO.

Intrebat daca acestea vor fi cu Romania si Basarabia in aceeasi tara, Traian Basescu declara: „Daca acest lucru vor dori romanii de pe ambele maluri ale Prutului”.

Presedintele spune insa ca nu vrea sa anticipeze aceasta dorinta.

Pe de alta parte, intrebat cata influenta poate avea Rusia asupra Republicii Moldova, Traian Basescu raspunde: „In primul rand, influenta vine din educatie: Republica Moldova este un stat care a stat 50 de ani ca parte a Uniunii Sovietice. Daca la noi mai exista inca un tronson consistent care, cand aude de Moscova, incepe sa saliveze, va imaginati ca in Republica Moldova este o componenta importanta cu exponentul ei, Partidul Comunistilor, condus de Vladimir Voronin”.

In legatura cu faptul ca si in Alianta pentru Integrare de la Chisinau exista lideri care au afinitati cu Moscova, presedintele Basescu declara: „Atat timp cat recunosc Rusia ca fiind o tara importanta pentru Republica Moldova, nu vad nicio drama, fiindca aceasta e realitatea. Federatia Rusa este importanta si pentru Republica Moldova, si pentru Romania, si pentru alte tari din bazinul Marii Negre. Dar una este gandirea celor care au fost sub influenta fostei Uniuni Sovietice si alta este mentalitatea celor care au facut parte din sistemul URSS. Acolo va fi mult mai grea desprinderea de Moscova decat a fost la Bucuresti”.

sursa: protv.md

Basescu, redivivus

Va fi avand Traian Basescu o gramada dintre pacatele care i se imputa, ba inca si altele pe deasupra. Dar, orice s-ar spune si s-ar face el ramane unul dintre putinii barbati politici ai momentului, unul dintre putinii posesori al organelor care dau masura virilitatii, inclusiv politice, aptitudine fara de care o persoana nu prea are ce sa caute prin functii de inalta responsabilitate publica.

Asta chiar daca acea persoana este carismatica, precum prezidentul liberal, „smecheroasa” precum liderul pesedist sau posesoare de varii talente, asa cum se lauda a avea unii si altii dintre cei ce se agita frenetic pe scena politicii autohtone.

Argumentele pentru cele de mai sus ni le ofera cu prisosinta ultimele evenimente, care, paradoxal, nu au dus la o crestere a cotei sale de incredere, ci tocmai dimpotriva. Sa vedem doar doua exemple!

1. Asumarea masurilor de austeritate. Fara sa-l oblige nimeni, Basescu, a iesit in fata natiunii anuntand cele mai dure masuri de austeritate imaginabile in context, si anume, exact acelea care sunt susceptibile de a diminua cel mai abitir popularitatea unui om politic, adica scaderea salariilor si pensiilor.

Prin aceasta el a functionat ca un fel de paratrasnet al Guvernului, luand asupra sa unele dintre consecintele negative de imagine generate de aceste decizii. A incercat, in fapt, sa faca mai putin amara pilula, punandu-si gatul la dispozitie, asa cum va afirma mai tarziu.

S-a facut tapaj pe acest fapt. S-au auzit din nou acuzele stereotipe cum ca presedintele se substituie Executivului, ca are, deci, abordari neconstitutionale. A iesit din barlog, cu aceasta ocazie, si Dan Voiculescu, supranumit Felix, dupa numele sau conspirativ, care a crezut ca e rost de sfasiat niscaiva cadavre. Drept urmare, avand si experienta ultimei tentative esuate, s-a trezit propunand zor nevoie suspendarea presedintelui. Exact lucrul care ne lipseste acum, ca sa ne afundam de-a binelea.

2. Abordarea frontala a problemei autonomismului etnic. Dintre toti „marii” lideri politici ai momentului doar el a avut taria de a infrunta lupul in propriul sau barlog. in timp ce altii bolboroseau ceva indefinit din salasurile lor confortabile de la Bucuresti sau de aiurea, Traian Basescu s-a dus la Tusnad, in secuime, sa-si sustina apasat punctul de vedere in chestiunea autonomiei.

Prezenta sa, insasi, a avut semnificatia reafirmarii autoritatii statale romanesti in zona. Iar atitudinea lui a fost exemplara in ceea ce priveste fermitatea, dar si tactul cu care trebuie abordate asemenea fenomene.

Intr-o adunare insufletita de aspiratii cam tulburi de autonomie etnica, a reafirmat ca in Romania autonomia nu poate sa fie decat culturala si egala pentru toti cetatenii romani. Si se pare ca opiniile sale au avut ecou chiar la corifeul autonomismului, Tokes, care a lasat-o mai moale cu pretentiile. Iar, in ce priveste raporturile cu premierul ungar, Orban, accentul a fost pus pe colaborarea bilaterala si pe orizontul european.

In ambele ipostaze, ca si in episodul inundatiilor Basescu putea sa „nu se bage”, sa se eschiveze, sa impinga in fata Executivul, el ramanand astfel mai „curat” si mai agreat. N-a facut astfel pentru ca e barbat si nu fuge de adversitati. Cu orice riscuri.

Oricum insa, este limpede ca multi vor vedea in continuare numai partea mai tulbure a lichidului din pahar.

Mihail Fodor, http://www.ziare.com

Georgia vine în ajutor sinistraţilor din Republica Moldova

Georgia este al doilea stat, după România, care vine cu proiecte concrete de ajutorare a populaţiei care a avut de suferit în urma inundaţiilor din vara curentă. Statul georgian va finanţa construcţia a 10 case de locuit pentru cetăţenii din satul Nemţeni, raionul Hînceşti, precum şi a unei grădiniţe de copii cu circa 70 de locuri, care urmează a fi construită într-o localitate sinistrată la decizia autorităţilor moldoveneşti, informează MOLDPRES cu referire la serviciul de presă al Preşedinţiei.

Declaraţia a fost făcută astăzi de Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu într-o conferinţă de presă, susţinută cu Suhan Sibashvili, reprezentantul Preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili, sosit în ţara noastră în fruntea unui grup de specialişti de la Tbilisi pentru a coordona detaliile proiectului de construcţie a locuinţelor.

Şeful statului a mai menţionat că, pe lîngă locuinţele care urmează a fi construite, Georgia a transmis deja Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale 10 bărci şi 10 pompe, iar pentru 125 de copii din localităţile sinistrate va organiza, în perioada 6 – 16 august, odihna la Centrul Anaklia, asumîndu-şi toate cheltuielile. Mihai Ghimpu a accentuat că construcţia caselor va începe după selectarea uneia din cele trei variante de locuinţe, propuse de partea georgiană, iar Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, prin licitaţie, va determina compania naţională care va îndeplini comanda.

“Prietenii la nevoie se cunosc. Ţin să aduc cele mai sincere mulţumiri pentru susţinerea acordată Preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili, precum şi întregului popor georgian. Poporul Republicii Moldova, în special sinistraţii, care vor beneficia de acest ajutor, întotdeauna vor purta respectul faţă de prietenii noştri georgieni pentru ajutorul acordat în aceste clipe grele pentru ţara noastră”, a accentuat Mihai Ghimpu.

Suhan Sibashvili, viceministrul tineretului din Georgia, reprezentantul Preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili, a spus, în cadrul conferinţei de presă, că partea georgiană este interesată de construcţia cît mai rapidă a caselor de locuit, urmărind scopul ca pînă la răcirea vremii familiile sinistrate să dispună de propriile locuinţe. Potrivit oficialului georgian, specialiştilor din Moldova le-au fost propuse trei variante de locuinţe, decizia finală privind selectarea proiectului aparţinînd părţii moldoveneşti. “După selectarea proiectului şi determinarea fondurilor necesare pentru edificarea locuinţelor respective, Georgia va transfera suma respectivă executantului”, a menţionat Sibashvili.

Mihail Saakaşvili l-a anunţat pe Preşedintele Mihai Ghimpu că Georgia se include în programul de ajutorare a Republicii Moldova privind lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale la 20 iulie curent, în cadrul unei convorbiri telefonice, organizate la iniţiativa şefului statului georgian.

http://www.moldpres.md

Ultimul discurs al preşedintelui polonez Lech Kaczynzki

“Pactul Ribbentrop-Molotov şi atacul sovietic asupra Poloniei au atins un punct culminant terifiant prin masacrul de la Katyn”

Diplomaţii polonezi au transmis presei şi opiniei publice româneşti ultimul discurs al preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynzki, pregătit pentru manifestarea de la Katyn. Va prezentăm discursul integral:

“Dragi reprezentanţi ai familiilor celor ucişi la Katyn. Doamnelor şi Domnilor. În aprilie 1940, peste 21.000 de prizonieri polonezi din lagărele şi închisorile NKVD au fost ucişi. Genocidul a fost comis la dorinţa lui Stalin şi la comanda celei mai înalte autorităţi a Uniunii Sovietice.

Alianţa dintre cel de-al Treilea Reich şi Uniunea Sovietica, Pactul Ribbentrop-Molotov şi atacul sovietic asupra Poloniei din 17 septembrie 1939 au atins un punct culminant terifiant prin masacrul de la Katyn. Nu numai în pădurea Katyn, dar şi în Tver, Harkov şi alte locuri de execuţie necunoscute, cetăţeni ai celei de-a doua Republici Poloneze, oameni care au pus baza statalităţii noastre, care şi-au servit patria cu tărie au fost ucişi.

În acelaşi timp, familiile celor ucişi şi mii de cetăţeni ai teritoriului răsăritean al Poloniei antebelice au fost trimişi în exil în locuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice, unde suferinţa lor indescriptibila a marcat drumul Golgotei Poloneze din Răsărit.

Cea mai tragica oprire pe acest drum a fost Katyn. Ofiţeri, preoţi, oficialităţi, poliţişti, vameşi şi gardieni polonezi au fost ucişi fără judecata şi fără condamnare. Au fost victimele unui război cumplit. Uciderea lor a fost o încălcare a drepturilor şi convenţiilor din lumea civilizată. Demnitatea lor ca soldaţi, polonezi şi oameni, a fost terfelita. Gropi ale morţii aveau drept scop să ascundă pentru totdeauna trupurile celor ucişi şi adevărul despre aceasta crimă.

Lumea nu trebuia să afle niciodată. Familiilor victimelor li s-a luat dreptul să-i jelească în public pe cei ucişi, sa-i comemoreze cu mândrie. Pământul a acoperit urmele crimei şi minciuna trebuia să o şteargă din memoria oamenilor.

O tentativă de a ascunde adevărul despre Katyn – rezultatul unei decizii luate de cei care au pus la cale aceasta crima – a devenit una dintre temeliile politicii comuniste in Polonia postbelică: o temelie mincinoasă a Republicii Populare Polone.

A fost momentul în care oamenii au fost nevoiţi sa plătească un preţ greu pentru că ştiau şi-şi aminteau adevărul despre Katyn. Totuşi, rudele celor ucişi şi poporul curajos au păstrat amintirea, au aparat-o şi au transmis-o mai departe către următoarele generaţii de polonezi. Au reuşit să păstreze amintirea Katyn în perioada comunistă şi să o răspândească în perioada Poloniei libere şi independente. Drept urmare, le datorăm tuturor respectul şi mulţumirea noastră, îndeosebi familiilor celor ucişi la Katyn. În numele statului polonez, va mulţumesc sincer ca, apărând amintirea rudelor voastre, aţi reuşit sa salvaţi o dimensiune extrem de importantă a conştiinţei şi identităţii noastre poloneze.

Katyn a devenit o rană dureroasă a istoriei poloneze, ce a otrăvit timp de decenii relaţiile dintre polonezi şi ruşi. Sa lăsăm rana Katyn să se vindece şi sa se cicatrizeze în sfârşit. Suntem deja pe cale sa realizam acest lucru. Noi, polonezii, apreciem ceea ce ruşii au făcut în ultimii ani. Ar trebui să urmăm calea apropierii dintre naţiunile noastre, nu să ne oprim sau sa ne întoarcem.

Toate circumstanţele crimei de la Katyn trebuie investigate şi dezvăluite. Este important ca nevinovăţia victimelor să fie confirmată oficial şi ca toate dosarele legate de aceasta crimă sa fie deschise, astfel încât minciuna Katyn să poată dispărea definitiv. Cerem acest lucru, înainte de toate, de dragul memoriei victimelor şi al respectului pentru suferinţa familiilor lor. Îl cerem, de asemenea, în numele valorilor comune, care sunt necesare pentru a crea temelia încrederii şi parteneriatului între naţiunile vecine in întreaga Europa.

Sa omagiem memoria celor ucişi şi sa ne rugam. Glorie Eroilor! Vie amintirea lor!

Sursa: http://roncea.ro/