Ciobanita

"A rosti numele de Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti" M. Eminescu

Posts Tagged ‘Basarabia’

…de ce sunt eu, romanca basarabeanca, alaturi de presedintele Traian Basescu

Posted by Corina Ciobanu pe Iulie 10, 2012

Argumentul meu, ca romanca basarabeanca, in ce-l priveste pe Traian Basescu este urmatorul: Nici un presedinte al Romaniei nu a facut atatea pentru basarabeni, cat a facut Basescu.
In timpul guvernarii Iliescu-Nastase, datorita legaturilor stranse ale PSD-ului cu Moscova, a fost blocata acordarea cetatenilor romane pentru basarabeni, continuandu-se astfel efectele pactului Hitler-Stalin din 1939.
Este un fapt bine cunoscut, de domeniu public, stransa legatura dintre Moscova si FSN-PDSR-PSD – formatiune creata la ordinele rusilor de Ion Iliescu, agent al KGB-ului inca din anii ‘50. Ponta nu este decat o maimutica, dar adevaratul papusar este Ion Iliescu, cel care manevreaza din spate, ca un paianjen sinistru.
Datorita Presedintelui Basescu, sute de mii de basarabeni si-au redobandit astazi dreptul lor natural – cetatenia romana, drept care a fost, in mod samavolnic, furat romanilor din Basarabia de catre Rusia sovietica, in deplina intelegere cu Hitler.
De cand este Basescu presedinte, a fost tinta necontenita a injuraturilor si atacurilor vulgare si isterice, venite din partea reprezentantilor oficiali ai Moscovei. Inamicii personali ai presedintelui Basescu, cei care manevreaza USL-ul sunt Iliescu, Voiculescu si Patriciu, impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu, personaje penale, pe de o parte, si cu mainile majite de sange, cum este Ion Iliescu. Cu totii au contacte foarte stranse cu Rusia si au lucrat direct, pe fata, impotriva lui Basescu, la ordinele Mosovei.
Nu trebuie sa fii un expert in geopolitica pentru a intelege si interpreta sensul amenintarilor proferate de oficialii rusi impotriva sefului statului roman in ultimii ani de zile. O data cu semnarea acordurilor privind instalarea scutului antiracheta american de catre presedintele Basescu, atacurile rusilor, dar si a agenturii acestora din Romania, s-au intetit. Ne aducem cu totii aminte pozitiile publice ale liberalilor si ale pesedistilor pe aceasta tema si criticile lor necontenite la adresa lui Traian Basescu pe tema atitudinii sale transante si raspicate fata de pretentiile Rusiei.
Bunicii mei, familia mea, ca si familiile a sute de mii de basarabeni, au avut de suferit in lagarele sovietice. Fiecare al treilea basarabean are o ruda sau pe cineva apropiat care a fost victima a regimului bolsevic rusesc.
Din toate aceste motive nu vad cum ar putea fi altfel basarabenii decat alaturi de cel care este, in mod evident, tinta numarul unu a uneltelor Moscovei – presedintele Traian Basescu.

Imaginea de pe tricoul pe ca-l arata Traian Basescu este imaginea Campaniei promovate de Organizatia Studentilor Basarabeni din Bucuresti in 2009, perioada in care eu eram presedinta acestei organizatii.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=378761915511372&set=a.264482406939324.73178.260500267337538&type=3&theater
https://ciobanita.wordpress.com/campania-pro-cetarenie-romana/
http://www.basarabeni.ro/stiri/stiri-de-top/galerie-foto-basescu-va-promulga-astazi-legea-cetateniei-1858/

 

Posted in Basarabia | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Eugen Tomac, secretar de stat pentru românii de pretutindeni: „România şi R. Moldova împreună în Europa” (interviu Timpul din 27 martie 2012)

Posted by Corina Ciobanu pe Martie 28, 2012

 Domnule secretar de stat, astăzi, 27 martie, aniversăm 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara-mamă, România. Cum este privit de la Bucureşti acest act istoric? 

– Ştim cu toţii că în acest an se împlinesc nu doar 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara, ci şi 200 de ani de la momentul 1812. De atunci, românii basarabeni au luptat continuu pentru a încerca ieşirea de sub dominaţia Imperiului Rus. Basarabia a fost prima provincie care a făcut pasul spre marea Unire. Poetul Mateevici, care nu a prins Unirea, a descris cel mai bine în versurile Imnului „Limba noastră” starea de spirit care domina societatea basarabeană după mai bine de 100 de ani de administraţie ţaristă. Actul istoric din 27 martie trebuie privit ca un semn foarte clar pe care românii dintre Prut şi Nistru l-au dat atunci pentru întreaga naţiune română. Basarabia s-a rupt de imperiul ţarist şi a revenit la ţara-mamă, România.

– Mai este de actualitate astăzi mesajul unirii celor două state?

– Unirea au făcut-o românii de o parte şi de alta a Prutului. Aici ne revine o responsabilitate uriaşă în a trata cu seriozitate temele ce privesc destinul naţiunii noastre. Nu trebuie să ne aventurăm şi să forţăm contextul, dar nimeni nu are dreptul să ne împiedice să privim cu încredere spre viitor şi să le spunem oamenilor adevărul. De o parte şi de alta a Prutului tot români suntem!
A existat un context special în anii ’90, care poate va fi recuperat cândva. În discuţia despre Unire însă nu cred că se poate disocia mintea de inimă, deoarece fractura dintre simţire şi raţiune nu este decât o ecuaţie a eşecului. De fapt, cam ceea ce s-a întâmplat până acum, când se împlinesc 20 de ani de când şansa Unirii chiar a existat, pragmatic vorbind.

În anii ’90, marile puteri mondiale – Statele Unite şi Marea Britanie – avizaseră tema reîntregirii României. Astfel, în 1991, Senatul american a votat în plen şi a adoptat o rezoluţie care recomanda administraţiei americane „să sprijine autodeterminarea poporului din Moldova şi din Bucovina, ocupate de sovietici şi să elaboreze o hotărâre în acest sens, de sprijinire a eforturilor viitoare ale Guvernului Moldovei de a negocia paşnic dacă doreşte reunificarea Moldovei şi Nordului Bucovinei cu România, aşa cum s-a stabilit în Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului internaţional şi a principiilor Actului de la Helsinki”.

Marea Britanie, condusă atunci de Margaret Thatcher, i-a adus la cunoştinţa lui Gorbaciov, preşedintele de atunci al Uniunii Sovietice, că modelul german de reunificare este aplicabil şi Moldovei, deoarece nici Ţările Baltice şi nici Republica Moldova nu au aparţinut niciodată spaţiului rusesc.

Din păcate, preşedintele Iliescu nu a avut aceeaşi convingere, a ignorat şi a descurajat orice iniţiativă de apropiere a românilor dintre cele două maluri.

– De ce nu mai vorbesc oamenii politici despre Unire?

– Preşedintele Băsescu a manifestat întotdeauna o deschidere enormă faţă de românii din Basarabia. Poate cei mai importanţi paşi pe calea sprijinirii românilor basarabeni au fost făcuţi datorită Domniei Sale. Ecoul în spaţiul românesc al eforturilor de apropiere de basarabeni este însă insuficient, iar explicaţia nu este complicat de găsit. Majoritatea mass-media din România este vizibil, de cele mai multe ori, dirijată în a trata cu indiferenţă soarta românilor aflaţi, din diferite motive, în afara hotarelor.
La Chişinău, cel puţin o parte a presei, este mult mai românească în atitudine. În plan public însă, observ că au loc nişte mişcări greu de înţeles uneori. Captarea de către diverse personaje a temei privind Unirea împinge, de fapt, în derizoriu conceptul în sine şi îl transformă într-o retorică fără sens. Un exemplu în acest sens poate fi doamna Pavlicenco, care de cele mai multe ori pune egal între un ideal naţional şi o agendă politică îngustă.

– Care este soluţia pentru a recupera această distanţă care totuşi există între români?

– Calea integrării europene, desigur. Republica Moldova a ales deja calea de integrare economică cu Uniunea Europeană, a început negocierile cu privire la crearea zonei de comerţ liber comprehensiv şi aprofundat cu Uniunea Europeană. Acest lucru va presupune crearea unei zone economice şi comerciale comune cu UE. Mai mult decât atât, va presupune armonizarea legislativă cu dreptul comunitar. Sunt numeroase proiecte comune în care putem lucra, România şi Moldova, împreună.
Tinerii sunt rezervorul de resurse de care societăţile noastre au nevoie. Pentru ca basarabenii să poată trăi liber şi pentru a avea şansa deciziei libere, trebuie să atingă un nivel economic. Este greu, ne confruntăm cu o criză mondială, însă la nivel regional şi local, România şi R. Moldova sunt cuprinse transfrontalier în aria unor proiecte economice europene. Avem trei euroregiuni pe zona transfrontalieră, iar potenţialul acestor arii nu a fost exploatat aproape deloc sau insuficient.
R. Moldova şi România au constituit trei euroregiuni – „Dunărea de Jos”, „Prutul de Sus” şi „Siret-Prut-Nistru”, astfel că peste 70% din teritoriul şi 60% din populaţia R. Moldova fac parte din cadrul euroregional de cooperare moldo-română. Intensificarea cooperării transfrontaliere este evident un obiectiv important în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, cu sprijinul benefic al României. Ar fi importantă, în perspectivă, interconectarea căilor ferate, cuplarea sistemelor energetice, circulaţia liberă a persoanelor şi dezvoltarea unei pieţe comune a muncii.
Avem obligaţia să construim un viitor comun, sub îndemnul României şi R. Moldova, împreună în Uniunea Europeană.

– Ce le transmiteţi, cu prilejul acestei zile, românilor din R. Moldova?

– Din seria de articole de mare angajament patriotic pe care o începe Eminescu la ziarul „Timpul”, unde aprofundează tema Basarabiei, am reţinut un citat: „Un drept nu se pierde decât prin învoirea formală de a-l pierde…”.

Unirea este un concept cu valoare de tezaur, nu este o ideologie, ci mai degrabă o mişcare de rezistenţă simbolică, până la împlinirea în fapt. De aceea, nu cred în promovarea gălăgioasă şi fără efecte reale a ideii Unirii.

Basarabia de astăzi suferă încă influenţa a 200 de ani de dominaţie rusească, perioadă în care s-a „experimentat” totul pe pielea românilor basarabeni, de la lichidare în masă, la înfometare, deportare şi mancurtizare. Operaţiunea aplicată românilor basarabeni a avut drept scop falsificarea identităţii, iar operaţiunea mai are ca principal efect şi ţintă dezagregarea memoriei colective a românilor.

Printr-o capacitate de rezistenţă ieşită din comun, prin jertfă şi inteligenţă, basarabenii au reuşit totuşi să păstreze limba şi conştiinţa română. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, toţi cetăţenii români, inclusiv basarabenii care-şi redobândesc cetăţenia română, ce le aparţine de drept, sunt liberi să se exprime nu doar „de la Nistru pan’ la Tisa”, ci şi să circule în întreaga Europă. Limba română este o limbă oficială a UE. Unirea românilor, ca popor, este deja realizată prin libera circulaţie, iar sentimentul apartenenţei comune se regăseşte în sufletul tuturor românilor de pretutindeni.

Aspiraţia Unirii sunt convins că se va împlini în timpul vieţii noastre, prin simpla manifestare a voinţei românilor, atunci când această voinţă va căpăta o formă decisă şi când legăturile dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului vor fi atât de strânse, încât tratatele internaţionale vor trebui să ţină seama de ele.

O societate robustă şi viabilă depinde de curajul confruntării cu trecutul. Respingerea samavolniciei totalitare cu toate consecinţele ei sociale, economice, culturale şi morale va însemna pentru basarabeni întoarcerea la adevăr. Iar adevărul îl ştim cu toţii: suntem acelaşi neam!

 

sursa: http://www.timpul.md/articol/eugen-tomac-secretar-de-stat-pentru-romanii-de-pretutindeni-romania-si-r–moldova-impreuna-in-europa–32644.html

Posted in Basarabia | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Cuvântarea la primul congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia, de Alexei Mateevici

Posted by Corina Ciobanu pe Septembrie 11, 2011

Am venit — a spus păr[intele] Mateevici — să întâmpin și eu această sfântă zi de 25 mai. (Aplauze.) Primiți, fraților, felicitările mele călduroase,— ale unui om care a luptat și el în trecut cu vorba și cu scrisul pentru luminarea neamului întreg. Primiți felicitările mele de moldovean și rugăciunile mele de preot către Dumnezeu, ca să ne trimită ajutorul său pentru un lucru atât de sfânt și de mare.

Ca unul care vin cu toată dragostea mea în mijlocul d-voastră cred că pot să-mi îngăduiesc de a vă da unele sfaturi frățești. Mai întâi de toate să știți că:

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi puterea crește,

Și dușmanul nu sporește.

Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal!

 Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alții — cei mai puțini — români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. (Aplauze.)

Frații noștri din Bucovina, Transilvania șiMacedonianu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! (Aplauze.)

Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei dinAmericase numesc tot români.

Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii.

Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă.

Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să stați cu mare putere la straja intereselor naționale. Să trăim bine și cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viață, vom fi înghițiți de cei mai tari. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru și să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pentru cele de obște, naționale.

Și, în sfârșit, sfatul cel din urmă al meu e: să nu uităm norodul, țărănimea care a suferit atâta până acum! Să-l luminăm, să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum nici noi nu putem face nimic fără el. Să-l îndreptăm pe calea adevărului, cu fapte, iar nu cu vorbe. Mântuirea țărănimii e în noi, și a noastră în ea.

Rog pe bunul Dumnezeu și sunt încredințat că El ne va trimite ajutorul Său cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obștesc. El ne va trimite fericirea neamului și a d-voastră. (Cuvântarea a fost îndelung aplăudată.)

[În cursul ședinței a II-a Al. Mateevici a mai avut o intervenție:] N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de pestePrut. Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. (Aplauze.) Unii zic că limba românească e franțuzită. Asta nu-i adevărat! Ce e drept, sunt și în România unii rătăciți în ce privește limba, dar trebuie să se știe că cel mai puternic curent acolo e cel popular în limbă și în literatură. Noi trebuie să ajungem de la limba noastră proastă de astăzi numaidecât la limba literară românească!

Sursa: http://ro.wikisource.org/

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Transnistria – țara nimănui

Posted by Corina Ciobanu pe Septembrie 8, 2011

Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si de litoralul de 150 km al Marii Negre. Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia. Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica, continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.

Stapanirea cnejilor bolohoveni (precursorii cazacilor) se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior. Istoricul ucrainian V.B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni, nici altor principi rusi”. Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. al XIV-lea, principatul de la Baia alaturandu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia. Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia. Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul al XI-lea semnaland prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” in zona. In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie, elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora. La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba, nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului, pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii. Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia. Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.

Intr-o scrisoare catre inalta Poarta, Stefan Bathory arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor, Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.

Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul secolelor XVI – XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei.

Domnii Moldovei au stapanit Transnistria

Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste. Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.

Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului.

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.

Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane

Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului”. In cateva randuri, tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul, fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.

Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa. Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei. In 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.

Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toti la est de Nistru

Rusii vor ajunge in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute intre granitele ei pentru a-i coloniza. Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramana nepopulat. Astfel, la 1739, Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut Nistrul in fruntea a 4000 de moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni in luptele cu turcii si incheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinand recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.

In perioada 1769-1774, la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amanduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati intre Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A. I. Mavrocordat.

Acordand scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurand autonomie, biserica romaneasca, magistrati romani, scoala de limba populara, tiparire de carti in limba romana si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragand deja romani din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2000 de familii cu 15 biserici romanesti.

Se faceau colonizari chiar si in jurul Kievului dar si in sudul Rusiei, aducandu-se cate 25-40 de familii pentru o asezare. Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopentia in cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug intre 1942-1944 gasesc in orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti. Batranii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri de taxe pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stang al Nistrului: Tiraspol in fata Tighinei si Ovidiopol in fata Cetatii Albe. Marea majoritate a transnistrenilor fiind romani, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mana de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali. Banulescu este cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe langa guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu romani va deveni un oras intreg cu peste 40.000 de locuitori.

Romanii pun bazele culturii ruse

In 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino). In 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaza ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.

Cultura romaneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin romanii ce si-au gasit rosturi in Rusia. Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti. Calugarul roman Paul Beranda este intemeietorul lexicografiei rusesti. Spatarul Milescu, pe langa activitatea diplomatica si stiintifica, a fost invatatorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al Imparatului. Herascu (Hirastov) a fost literat si primul curator al Universitatii din Moscova. Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru impreuna cu peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod. Mihail Strilbitchi din Moldova isi va muta tipografia la Dubasari, apoi la Movilau. Ioan Silviu Nistor in ,,Istoria romanilor din Transnistria” mai aminteste de un roman Turcu ca autor al Codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului rus de Externe si de Grigore Voloseninov (“Romanul”) de asemenea diplomat al Rusiei. Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna incepe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spataru Milescu (care in China la popasuri da comanda cazacilor sa ii cante ,,Dunare, Dunare”), prin Leon Donici si altii, Rusia capata niste mari oameni de cultura.

In 1737 se nastea in Rusia Nic Bantans Camenschi, urmas de boier moldovean, ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii. Mihai Frunza, geniu militar al Armatei Rosii, mort in 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS. Acesta se nascuse in Turkestan, urmare a unor colonizari a regiunii cu basarabeni si transnistrieni, in 1878.

In 1854, se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. Nicolae Donici a intemeiat in 1908, la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica. Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba romana la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic * S. Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani”.

Toponimia confirma romanitatea Transnistriei

Iata in continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, (langa izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe langa Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (intre Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (langa Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (langa Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urata, Serbani, Arnautovca (langa Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (langa Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (langa Gaisan) etc.

In 1893, Th. Burada mentioneaza urmatoarele sate moldovenesti din gubernia Cherson: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi Burada gaseste, in 1906, in Podolia satele romanesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Rabnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.

Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, traiau in Cherson si Podolia 532.416 de romani, in Ecaterinoslav 11.813, iar in Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pana la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, in Transnistria existau peste 400 de sate curat romanesti.

Alexis Nour (care a identificat in Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact romanesti spre rasarit Glodosi – cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani – la o paralela cu Iasul insa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit in Kiev un liceu care purta numele celui care il intretinea prin donatii uriase: ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele il purta si o strada in Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu.

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita.

In 1918 Transnistria canta ,,Desteapta-te romane”

Intre 1909 si 1913, ieromonahul Inochentie a condus in Transnistria, la Balta, o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii romane in biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau in pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se imparteau gazete in limba lor. Desi aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si inchis. Autoritatile vor permite insa folosirea limbii romane in biserici.

In 1914, Austria promitea Romaniei ,,toata Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reinnoi. Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni in Ucraina a avut un rol benefic in redesteptarea constiintei nationale la romanii din Imperiul tarist. Ofiterii romani vor desfasura o vie activitate culturala atragand de partea lor studentii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri romani din armata rusa care vor avea si ei o puternica inraurire asupra studentilor din Odessa si impreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917. In ziua de 18 aprilie a aceluiasi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor romani la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvant moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru romanii de dincolo de Nistru, iar in 14 aprilie se infiintase ,,Asociatia invatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”. Congresul invatatorilor romani din Rusia, tinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate in limba romana.

,,Pe noi cui ne lasati?…”

In sedinta Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitrascu va protesta impotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitrascu impreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea – societate nationala a romanilor din Ucraina” infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.

Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarat ca in Sfatul tarii, romanii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca romanilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice. Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor romani de varsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a intrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramane fratilor, pe noi cui ne lasati?”.

La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al romanilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol in 16 noiembrie si Grigoriopol in 21 noiembrie, hotarandu-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati. Tinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de scoli nationale cu predare in limba romana si alfabet latin; introducerea limbii romane in biserici, Justitia in limba bastinasilor, medici romani la sate, moldovenii sa faca armata in oastea nationala si alegerea a opt reprezentanti in Rada ucraineana. S-a mai hotarat tiparirea de gazete, impartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta maine, din copacul nostru va ramane buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat in incheiere ,,Slava Moldovei slobode”.

Comitetul National Roman ales a deschis 52 scoli romanesti, Rada ucraineana a aprobat manualele romanesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a inceput sa introduca si in Administratie si in Justitie cunoscatori ai limbii romane. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul romanesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma. Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara in limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. In satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de Vasile Alecsandri. Pana ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, in scoli si in 1919 se mai canta ,,Desteapta-te romane”.

In 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stanga Nistrului, ia cuvantul in Rada ucraineana si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un Congres general al romanilor din Ucraina in iunie 1918, dar abia in decembrie 1919, la o Adunare nationala, se pune problema organizarii lor intr-un stat national. La 21 martie 1919, in urmarirea bandelor bolsevice, romanii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.

La Conferinta de pace de la Paris, Romania nu a reclamat Transnistria si raman de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a infaptuit atunci, fiind siliti sa infrunte inca o epoca de suferinte. Dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut in Mahala langa Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Romania) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.

Intr-o cuvantare tinuta la Varsovia, in noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de romani traiesc dincolo de frontiera estica”. In aprilie 1920 incep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala intinzandu-se in raioanele Codama si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). In 1922, sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa inabusirea in sange a acestora s-au facut deportari in masa.

RASS Moldoveneasca -un stat romanesc intre Rusia si Romania Mare

Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne, si ca urmare a tendintelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se intrunesc la Balta delegatii satelor romanesti. Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome. Si totusi, in 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, in cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atata pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat roman intre Rusia si noi” va permite dezvoltarea in URSS ,,a unei vieti nationale romanesti”.

Mostenirea lasata de tarism era infioratoare: populatia analfabeta, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii in mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt. Demn de mentionat ca in RASSM nu s-a vorbit totusi despre “limba moldoveneasca”, ci despre romana. Reiese din paginile saptamanalului ,,Plugarul rosu”, care, la 21 august 1924, relata: ,,s-a hotarat ca in scoale, case si in asezaminte de cultura romaneasca sa se intrebuinteze limba romaneasca”.

In RASS Moldoveneasca au functionat 145 scoli romanesti gimnaziale, 18 scoli romanesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara romaneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scanteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie romana la scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice. Tanara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.

Prigoana stalinista

In 1937 insa, intelectualitatea din RASS Moldoveneasca a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa, fiind exterminata in mod barbar. Incepand cu intregul guvern al republicii si terminand cu inimosii scriitori transnistrieni intre care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrancea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pana acolo incat in satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost impuscati 167 barbati din cei 168.

Datorita colectivizarilor fortate si inchiderii bisericilor (incheiata in 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atat de intens incat a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atat de mare incat la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna romanilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N. Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila in cei pe care ii descopereau trecand Nistrul. Astfel de evenimente erau obisnuite, insa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie in parlament si in presa interna si internationala.

Sfasierea Transnistriei

Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldovenesti.” Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc in paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere in Sovietul Suprem al URSS de a intruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa Socialista Sovietica Moldoveneasca”.

Kremlinul comandase culegerea de date in vederea luarii hotararii privind structura administrativ-teritoriala a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care impreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASS Moldoveneasca propune si ea cedarea catre Ucraina, pe langa Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codama, Balta si Pesciana.

Prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sa-i revina pe langa Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si Ismail, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Desi in urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem ii propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sa se adopte varianta RASSM, in 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM in varianta propusa de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei in componenta Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sunt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).

Iata cateva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Barzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Parlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Stramba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, serbi (raionul Crutai); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Branza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie). Multe din numele romanesti vor fi schimbate: Barzu in Kotovsk, Marculeni in Dimovka, Volosca in Pisariovka, Intunecata in Svetloe, Nani in Ananiev, Vrabie in Vradievka, Valea Hotului in Dolinskoie, Malai in Karataevka, Urata in Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.

Sub administratie romaneasca

Intre 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, Romania a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se intindea intre Nistru si Bugul de pana la limanul Niprului, iar in nord pana la apa Niomjai si a Rovului. Teritoriul, in suprafata de 44.000 kilometri patrati si cu o populatie de 1,2 milioane de locuitori, a fost impartit in 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabnita, Tiraspol, Tulcin. In vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a invatamantului (rusa sau romana) dupa alegerea obstei. Pastrand vechea impartire in 64 de raioane, din cei 1623 functionari, doar 398 proveneau din Romania. Din cele peste 1000 de biserici desfiintate de comunisti, in 1943 nu erau inca reparate decat 76. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din Romania. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, romanesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,tara Bugului”, ,,Molva”. La Tiraspol s-a infiintat Liceul romanesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe s-au deschis in Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc in toate satele Transnistriei. In satul Harjau au fost repatriati romani din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate intre Prut si Bug la inceputul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2600 tigani.

In 1944, odata cu inaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost incorporata in RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia in componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si in prezent.

O Romanie extrem-orientala

In 1966, R. Udler precizeaza ca 240 de localitati cercetate in cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau in Ucraina (Transcarpatia, Cernauti, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), in RSSA Abhazia, in Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate si pentru Omsk si Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora romaneasca de peste Ural. In regiunea Orenburg si Turgai exista sate pur moldovenesti. In satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai intai fusesera colonizati in Simferopol. In satul Abiarski a intalnit familii cu numele Septechita. In regiunea Samarkand exista un sat exclusiv moldovenesc, iar in satul Orheievka din Semipalatinsk traiau coloni din Orhei. Sate romanesti exista in jurul Omskului si Akmolinskului si in regiunea Tansk. In jurul orasului Irkutsk exista romani, unul din satele in care acestia sunt concentrati fiind Ceremskov. Langa Vladivostok pe fluviul Usuri exista sate ca: Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunai, Basarabia Noua, Loganesti cuprinzand la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, langa Habarovsk, exista sate ca: Inul, Aur, Dunarea. In Manciuria traiau inainte de razboi 20.000 de romani. S-au semnalat pescari romani din Primorsk care au cerut azil in Japonia.

Intre multele valuri de deportari, emigrari, colonizari ale romanilor spre est, un rol important l-a avut si stramutarea in Siberia si Kazastan intre 1906-1914 a 60.000 basarabeni si crearea unei adevarate Romanii extrem-orientale.

Destramarea URSS nu le-a folosit romanilor din Transnistria

Recensamantul din 1989 din Ucraina atesta prezenta romanilor la est de Nistru, in regiunea Odessa, care cuprinde insa si sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) si alte regiuni (73.128). Exista, in 1992, la Odessa o Societate Culturala Romaneasca ,,Luceafarul” care edita si un saptamanal cu acelasi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea despre acest saptamanal ca este un ,,alin pentru durerea ce ma incearca” si ca ,,ne dor schimbarile carora au fost supuse candva denumirile satelor noastre” si vorbeste de ,,existenta de veacuri a noastra pe aceste locuri”.

Interesele rusesti in zona – a caror expresie este conflictul inceput in 1992 si tendintele centrifuge continuate pana in prezent – impiedica accesul la viata nationala macar pentru romanii transnistrieni din raioanele Moldovei. Daca la inceput 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latina, in urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar scolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepresedinte al Societatii ,,Transnistria” anunta ca a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) si nr. 12 din Rabnita. In intreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populatie (rusii si ucrainenii reprezinta doar 22, respectiv 28%); in Tiraspol unde, in 1940, romanii formau 65% din populatie, in 1989 reprezentau abia 12%.

Cu gandul la acesti bravi romani transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu ca ,,integritatea noastra teritoriala pana la frontierele estice ale neamului este o obligatie sfanta, ca a XI-a porunca a decalogului romanesc”.

Autoritatile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleaza pe langa raioanele de la est de Nistru si orasul Tighina care este in Basarabia. In 1992, dupa ce armata Moldovei a intrat in Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sa se retraga. Ostasii au plans de necaz. Chisinaul este indreptatit conform dreptului international sa restabileasca ordinea constitutionala in zona insa a avut si are niste ezitari cel putin suspecte.

Viorel Dolha

Ziua, 14 august 2004

Posted in Transnistria | Etichetat: , | Leave a Comment »

Basescu nu exclude reunificarea Romaniei cu Republica Moldova

Posted by Corina Ciobanu pe Noiembrie 30, 2010

Presedintele Traian Basescu declara, intr-un interviu publicat marti de „Romania Libera”, ca Romania si R.Moldova vor fi impreuna in familia europeana si nu exclude ca, la un moment dat, cele doua state sa formeze din nou aceeasi tara.
Traian Basescu declara la Romania Libera ca, odata cu intrarea Republicii Moldova in UE, cele doua state vor fi impreuna in marea familie europeana.

„Iar daca se va desfasura sau nu si un proces de unificare a celor doua tari, acest lucru tine mai putin de vointa oamenilor politici, pentru ca am certitudinea ca ei vor stii sa valorifice o dorinta populara, daca va exista, pe cele doua maluri ale Prutului. Romania are ca obiectiv sprijinirea Republicii Moldova sa intre in UE”, adauga seful statului roman.

Intrebat daca exista o perspectiva temporara, de pilda 25 de ani, in care Romania si Republica Moldova sa se uneasca, Traian Basescu raspunde: „De ce nu?”.

El apreciaza ca peste 25 de ani frontierele UE vor fi pe Nistru si evolutiile democratice din regiune vor stimula si alte tari, precum Ucraina, sa se indrepte spre UE, iar Balcanii vor fi parte a UE si a NATO.

Intrebat daca acestea vor fi cu Romania si Basarabia in aceeasi tara, Traian Basescu declara: „Daca acest lucru vor dori romanii de pe ambele maluri ale Prutului”.

Presedintele spune insa ca nu vrea sa anticipeze aceasta dorinta.

Pe de alta parte, intrebat cata influenta poate avea Rusia asupra Republicii Moldova, Traian Basescu raspunde: „In primul rand, influenta vine din educatie: Republica Moldova este un stat care a stat 50 de ani ca parte a Uniunii Sovietice. Daca la noi mai exista inca un tronson consistent care, cand aude de Moscova, incepe sa saliveze, va imaginati ca in Republica Moldova este o componenta importanta cu exponentul ei, Partidul Comunistilor, condus de Vladimir Voronin”.

In legatura cu faptul ca si in Alianta pentru Integrare de la Chisinau exista lideri care au afinitati cu Moscova, presedintele Basescu declara: „Atat timp cat recunosc Rusia ca fiind o tara importanta pentru Republica Moldova, nu vad nicio drama, fiindca aceasta e realitatea. Federatia Rusa este importanta si pentru Republica Moldova, si pentru Romania, si pentru alte tari din bazinul Marii Negre. Dar una este gandirea celor care au fost sub influenta fostei Uniuni Sovietice si alta este mentalitatea celor care au facut parte din sistemul URSS. Acolo va fi mult mai grea desprinderea de Moscova decat a fost la Bucuresti”.

sursa: protv.md

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Relatiile Bucuresti-Chisinau se focalizeaza in Europa Unita

Posted by Corina Ciobanu pe Ianuarie 30, 2010

Scris de Corneliu Vlad
Se confirmă, din nou, că pentru preşedintele Traian Băsescu relaţiile cu Republica Moldova sunt prioritatea nr. 1 în politica externă a României. Ca şi în primul său mandat, cea dintâi vizită oficială pe care a făcut-o a fost peste Prut. De data aceasta, contextul este mult mai favorabil, dar şi unul mai complex, mai incert. Noua conducere de la Chişinău, parcă pentru a recupera timpul pierdut, înaintează temerar pe cel puţin trei direcţii salutare: adâncirea democraţiei, relaţii fireşti cu România şi apropiere de structurile europene. În toate aceste direcţii, de altfel complementare, Preşedinţia României, dar şi celelalte instituţii ale statului român, răspund cu promptitudine iniţiativelor Chişinăului şi, element foarte important, nu supralicitează.
Bilanţul vizitei şefului statului român şi a multor miniştri la Chişinău e mai consistent decât al oricărei alte vizite la un asemenea nivel. Acordul pentru micul trafic de frontieră intră în funcţiune şi vor fi deblocate toate cele 12 acorduri în negociere şi de la un moment dat îngheţate, acordarea cetăţeniei române celor în drept va depăşi inerţiile şi tărăgănările birocratice, vor fi lansate proiecte comune prin cele 130 de milioane de euro care vin de la UE, se preconizează un acord de parteneriat pentru integrarea R. Moldova în Uniunea Europeană şi lista poate continua.
Bucureştiul a găsit, în sfârşit, cheia în relaţiile cu Chişinăul: cele două state de pe Prut se pot regăsi printr-o apartenenţă comună la Uniunea Europeană. Soluţie logică, dar nu simplă. Pentru că mai este o cheie ce trebuie să funcţioneze: relaţiile specifice ale R. Moldova cu Federaţia Rusă. Poziţia Rusiei, dar şi a Ucrainei, nu pot fi ignorate în demersurile europene şi de reglementare a problemei transnistrene ale Chişinăului. Apoi, chiar dacă, la iniţiativa României, la Bruxelles s-a creat Grupul de acţiune europeană a R. Moldova, UE ezită încă să acorde acestui stat un tratament similar celui aplicat ţărilor aspirante la integrare din Europa de sud-est.
Drumul spre Europa Unită al R. Moldova nu este aşadar neted. Nici situaţia politică internă nu este pe deplin stabilizată, nici problemele economice şi sociale ale republicii nu sunt uşoare. Forţele conservatoare, deşi în regres, nu şi-au spus ultimul cuvânt. Dar încrederea reciprocă, la nivel oficial, între cele două state ce vorbesc aceeaşi limbă s-a restabilit, există obiective şi proiecte comune. Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu au fost evocaţi cu evlavie şi de această dată, dar, spre deosebire de perioada euforică de la începutul anilor 1990, liderii politici ai celor două state sunt mult mai pragmatici, deşi preşedintele României nu a ezitat să mărturisească faptul că are cu republica vecină o „relaţie de suflet“.
Legăturile emoţionale cu vecinii de peste Prut nu pot şi nu ar putea fi reprimate, dar ele trebuie dublate de înţelepciune politică în demersul delicat de apropiere firească a două state marcate în continuare de consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov. În această chestiune, şeful statului român şi-a explicitat din nou, în modul cel mai clar, poziţia.
www.curentul.ro

Posted in Uncategorized | Etichetat: , | Leave a Comment »

Traian Băsescu: Niciodată nu vom confirma aşezarea frontierei României pe Prut

Posted by Corina Ciobanu pe Ianuarie 30, 2010

Aflat în Moldova într-o vizită oficială, Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că nu va semna “niciodată“ Tratatul de frontieră cu Republica Moldova.

“Eu nu o să semnez ce a semnat Hitler cu Stalin niciodată. Niciodată nu voi confirma aşezarea frontierei României pe Prut“, a declarat la un post privat de televiziune Băsescu, răspunzând la întrebarea referitor la posibilitatea încheierii unui tratat de frontieră moldo-român.

Băsescu susţine că România a recunoscut altădată frontiera care a rămas după cel de-al Doilea Război Mondial, specificând, în acelaşi timp, că este exclusă negocierea unui tratat de frontieră cu Moldova. “Putem discuta un tratat, un acord, legat de regimul frontierei, doar în niciun caz nu se poate discuta cu mine un acord în care să confirm că frontiera este de aici până aici“, a conchis şeful statului român.

Băsescu a mai declarat anterior că nu va semna cu Moldova Tratatul de frontieră. „Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească Pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea şefului statului român”, a declarat la 15 mai 2009 Preşedintele României.

Moldova este singura ţară vecină a României cu care Bucureştiul refuză semnarea tratatului de frontieră. Potrivit datelor Preşedinţiei Române, lungimea totală a frontierei moldo-române constituie 681,3 km. Datele Serviciului de Grăniceri al Moldovei arată că frontiera moldo-română este de aproape trei kilometri mai lungă.

OMEGA

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , | 2 Comments »

„Basarabia lui Eminescu” – de ce hărţii nu-i poate lipsi colţul de sud. Un articol de Vlad Pârău

Posted by Corina Ciobanu pe Ianuarie 28, 2010

Voind să mă provoace, m-a întrebat odată cineva dacă n-ar fi mai uşor să „lăsăm în urmă Basarabia”, fiindcă o eventuală Unire nu ar face decât să ne ruineze financiar şi, deci, ar fi mult mai practic să ne scăpăm de „cocoaşa Basarabiei”. întrebarea dacă nu ar fi mai simplu să îi lăsăm pe fraţii noştri în pace şi să gândim pragmatic, în avantajul nostru, este una complet deplasată, deşi destul de răspândită. Răspunsul pe care l-am dat eu a fost altul: oare ar fi în stare cineva să accepte să i se taie mâna dreaptă, în schimbul unei vieţi pline de bogăţie materială? Mai degrabă ar îndura oricâte greutăţi, numai să rămână sănătos şi cu trupul întreg, fiindcă aceasta e premisa oricărei bogăţii. La fel şi adevărata Românie nu va putea niciodată să rămână cu trapul mutilat şi cu fiinţa sfâşiată.

Dar problema Basarabiei reprezintă ea însăşi o întreagă istorie, cu atât de multe faţete, încât pierderea din vedere a celui mai mic amănunt ar afecta grav înţelegerea întregului în această chestiune. De răpirea Basarabiei, dar mai ales a adevărului despre pământul românesc numit Basarabia, s-au ocupat veacuri de-a rândul falsificatorii de hărţi şi falsificatorii de istorie.

Ca în cazul oricărui furt, trăinicia unui act ca ruperea Basarabiei din sânul vetrei strămoşeşti nu putea fi asigurată decât prin încercarea de a da acestei nedreptăţi impresia legitimităţii, ceea ce nu se putea face decât prin denaturarea adevărului istoric. însă ideologia mincinoasă care a fost aruncată să plutească asupra destinului Basarabiei, încercând să slujească interesul cauzei pentru care a fost creată, a ajuns totuşi să îşi depăşească scopul, lovind până la urmă nu doar în conştiinţa naţională a locuitorilor acestei bucăţi de pământ, ci şi în sufletul poporului român ca ansamblu. Pentru că a rupe Basarabia înseamnă a îi inventa o identitate neromânească, ce putea fi încropită doar prin desfigurarea identităţii poporului ce i-a dat naştere. Astfel, suferind Basarabia, a suferit şi suferă întreaga naţiune română.

Cum a înţeles aşadar întregul să se apere, dacă nu prin glasul capului său celui mai de seamă, profetul poporului român în ansamblul său, „domnul Eminescu”? în activitatea sa de publicist, poetul romantic va îmbrăca haina analistului de un realism şi o putere de pătrundere fară putinţă de egalat. Prin aceasta a devenit Eminescu omul total nu doar al culturii române, cât al FIINŢEI ROMÂNEŞTI.

Din această poziţie „domnul Eminescu” şi-a făcut o virtute din apărarea adevărului istoric ca garant al sănătăţii spiritului naţiunii, în context chestiunea Basarabiei regăsindu-se ca o constantă. El i-a atribuit în articolele sale politice o importanţă majoră, cu atât mai mult cu cât a fost contemporan cu o parte din tragicele evenimente ce au marcat destinul Basarabiei.

Trăind între 1850-1889, simţea proaspete urmele anexării din 1812 a întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru la Rusia. A trăit pe viu retrocedarea către Moldova, prin Tratatul de la Paris din 1856, a unei părţi (Basarabia geografică) din teritoriul anexat abuziv de ruşi în 1812. A trăit unificarea ţărilor române extracatpatice sub Alexandru Ioan Cuza, la 1859. A fost contemporan cu războiul de Independenţă din 1877-1878, în fapt un război purtat de Rusia împotriva Turciei, participarea României ca aliată a Rusiei facându-se cu scopul obţinerii neatârnării faţă de Poarta otomană. Deşi Rusia se obligase prin tratatul de alianţă militară să garanteze integritatea teritorială a aliatei sale România, după câştigarea războiului va încălca vechile angajamente, condiţionând recunoaşterea Independenţei României de re» anexarea Basarabiei la Rusia, la schimb cu Dobrogea. Tratând problema Basarabiei în articolele sale de presă, Eminescu dă naştere unor argumentaţii de excepţie, însă în primul rând porneşte de la o trecere onestă în revistă a istoriei românilor timp de mai bine de patru secole, din sec. al XlV-lea şi până într-al XVIII-lea. întemeietorul Ţării Româneşti, Basarab I, reuşeşte să unifice mare parte dintre formaţiunile politico-statale de mai mici dimensiuni de la sud de Carpaţi şi până la Marea Neagră, cucerind în egală măsură de la tătari, în urma unei campanii militare din anii 1343-1345, teritoriul din nordul gurilor Dunării, aflat între Prut şi Nistru, care îi va prelua numele. Aceasta era Basarabia geografică, adică partea sudică a fâşiei de teren dintre Prut şi Nistru, imediat lângă Dunăre şi Mare. Astfel ia naştere denumirea de Basarabia, întâi pentru a desemna mica provincie danubiano-maritimă, iar apoi acest nume se va extinde asupra întregii Ţări Româneşti din epocă, în calitate de voievodat al lui Basarab. Eminescu lămureşte foarte bine acest episod: „Cam într-o sută de ani, de la Tugomir (tatăl lui Basarab I – n.n.) până la capătul domniei lui Mircea, Ţara Românească ajunsese la cea mai mare întindere teritorială, căci cuprindea Oltenia, Valahia Mare, ducatele Făgăraşului şi Omlaşului din Ardeal, mare parte a Bulgariei, Dobrogea cu cetatea Silistra, Chilia cu gurile Dunării şi ţări tătăreşti nenumite mai de aproape. în această vreme Valahia întreagă, împreună cu toate posesiunile ei, se numea în bulele papale, în documentele cele scrise latineşte ale domnilor, în scrieri contimporane: Basarabia.”

„După ce Ştefan cel Mare a luat de la Valahia, între anii 1465-1475, părţile de sud, câte le aveau Basarabii între Prut şi Nistru, aceste părţi au păstrat numele distinctiv al dinastiei primae ocupantis, a Basarabilor. Deci nu întreaga ţară dintre Prut şi Nistru e Basarabia, ci aceasta e numai o fâşie spre sud, hotărâtă şi mică, aşa cum ne-o arată Cantemir în Descriptio Moldaviae.

Iată deci marginile reale ale Basarabiei reale: Trage o linie curmezişă de lângă Nistru de la Bender până în vârful lacului Ialpug la Bolgrad şi ai o lăture; apoi ia-o de la Bolgrad până în Reni, ai a doua lăture, de la Reni pe Dunăre în sus până la Chilia, a treia lăture, apoi luând malul Mărei Negre până la Cetatea Albă la gura Nistrului, a patra lăture; apoi în sus pe Nistru de la Cetatea Albă până în Bender, a cincea lăture. Numai pământul coprins între aceste cinci linii s-a numit cu drept cuvânt Basarabia; tot ce-i deasupra e Moldovă curată, războtezată de la 1812 încoace.”

Vedem deci că Basarabia geografică, „reală”, cum o numeşte Eminescu, a aparţinut mai întâi Ţării Româneşti, pentru ca în final să facă parte din Moldova şi să rămână pe veci şi de drept a Moldovei, deşi anexată în dispreţul dreptului de către Imperiile vecine, întâi de către turci, apoi de către ruşi.

Referindu-se la existenţa unei mitropolii a Proilaviei (Brăilei), subordonată direct Constantinopolului, care fusese creată anume pentru credincioşii români rupţi din trupul Valahiei şi al Moldovei în noul context în care Dobrogea, regiunea Brăilei şi o parte din Basarabia Geografică se aflau sub turci, după care, în veacul al optsprezecelea, se aprobă desfiinţarea mitropo-liei de Brăila, iar componenţa acesteia este re-distribuită eparhiei de Huşi şi celei de Buzău, prin aceasta văzându-se în mod indirect cine era considerat a avea dreptul moral asupra acestor teritorii şi că Moldova era posesorul legitim al Basarabiei, Eminescu se foloseşte în mod strălucit de argumentul    organizării bisericeşti pentru a demonstra ceea ce politic nu era recunoscut în epocă de către mai-marii de atunci, formulând şi o morală de adâncă simţire creştinească, demnă să spulbere în zilele noastre orice suspiciune asupra unui pretins ateism eminescian: „Să mulţumim Bisericei noastre care, prin dumnezeiasca linişte şi statornicie ce a avut-o în vremile cele mai turburate, ne-a păstrat prin însemnările ei acest argument zdrobitor faţă cu orice subtilitate diplomatică. întrebarea posesiunei legitime nu mai poate fi controversată”.

Cum s-a ajuns ca teritoriul mult mai vast dintre Prut şi Nistru să fie denumit după mica bucată de pământ din sudul său (Basarabia) se explică printr-o neplăcută întâmplare cu ruşii de la începutul veacului al XlX-lea. Imperiul otoman intrase pe panta declinului, pe când puterea Rusiei creştea, expansionismul său în Europa Răsăriteană purtând stindardul ideologic al dezrobirii sau măcar protejării popoarelor ortodoxe din Balcani şi stindardul pragmatic nedeclarat al visului de a ajunge până la Marea Adriatică, cu popas intermediar pe Dunăre.

Astfel, va avea loc o serie întreagă de războaie ruso-turce. Unul dintre ele este războiul din 1806-1812, în care Rusia iese învingătoare, încheindu-se Pacea de la Bucureşti de la 28 mai 1812, tratatul fiind aprobat de ţarul Alexandru I pe 11 iunie, cu doar o zi înainte de a se declanşa invazia trupelor lui Napoleon asupra Rusiei. Rusia fusese interesată să încheie pace sub orice preţ la Bucureşti, întrucât invazia armatei lui Napoleon era iminentă şi ruşii se grăbeau să pună punct războiului cu turcii, pentru a nu fi nevoiţi să lupte pe două fronturi. însă, în cadrul procesului de negociere, dragomanul Dimitrie Moruzi, aflat în teritoriile româneşti în slujba înaltei Porţi, dar având interese vădite de a favoriza partea rusă, comite acest mare act de trădare, stabilind noile hotare pe Prut, în favoarea Rusiei şi în defavoarea Porţii. Aici s-a pus pentru întâia dată problema ocupării Basarabiei de către ruşi, iar Basarabia le-a fost oferită pe tavă ruşilor de către dragomanul trădător. Hărţile însă au fost falsificate, de aşa natură încât cu numele de Basarabia să fie însemnat până în Nord la

Hotin întregul teritoriu dintre Prut şi Nistru. De atunci şi până astăzi s-a păstrat obiceiul instituit de ruşi de a desemna prin numele de „Basarabia” Moldova de Răsărit, obicei care la origini ascunde un fals şi expresia jafului istoric petrecut la 1812. Totuşi, orice am înţelege noi prin denumirea de Basarabia, cedarea ei către Rusia a reprezentat un act ilegal. Turcia, ca putere înfrântă în război, nu putea oferi ca despăgubire un teritoriu ce nu-i aparţinea. Principatul Moldova, ce avea în componenţă Basarabia, era în afara Imperiului Otoman, legăturile lui cu Poarta fiind unele de vasalitate, iar nu de apartenenţă la Imperiu. însă, nedreptatea o dată făcută, Marile Puteri au închis ochii, şi de atunci şi până în zilele noastre s-a învăţat Rusia să aibă drepturi „legitime” în teritoriul dintre Prut şi Nistru.

Eminescu a trăit drama pierderii proaspăt recâştigatei Basarabii şi s-a exprimat foarte ferm împotriva acceptării pretenţiilor Rusiei: „Trebuie să stăm de pază şi să nu dăm decât morţi acest pământ de sub picioarele noastre. Da! Chiar dacă Rusia ar fi destul de aspră ca să-1 ia de la noi; noi înşine nu îl putem da sub nici un pretext, căci de acest pământ e legată demnitatea noastră, de la acest pământ atârnă viitorul nostru.” (…) „Cuvântul nostru este: de bună voie niciodată, cu sila şi mai puţin.”

Având ca şi fundal istoric prefigurarea unei iminente cereri a Rusiei de retrocedare a Basarabiei, seria de articole de mare angajament patriotic pe care o începe Eminescu la ziarul Timpul îşi revendică justificarea în intenţia de a răspunde unui articol publicat într-o gazetă străină care contesta adevărul că Basarabia aparţine de drept românilor. Eminescu dă dovadă de o desfăşurare de forţe nemaivăzută în a combate argumentele adversarilor săi de gândire. Pentru a da o replică pe placul său unei scrisori publicate de ziarul „Le Nord” prin care un anume domn X de la Bucureşti se exprimă cum că „posesorul legitim” al Basarabiei ar fi nişte tătari sub corturi, de unde concluzia că Tratatul de la Paris din 1856 care atribuia Basarabia Moldovei ar săvârşi o nedreptate istorică -afirmaţii foarte grave, însă de o slăbiciune evidentă, de vreme ce articolul domnului X abia dacă măsura câteva rânduri şi trata problema la modul cel mai superficial cu putinţă – Eminescu nu se mulţumeşte decât după ce termină de făcut un periplu istoric în detaliu, la dimensiunea a aproape o jumătate de mileniu, extrăgând din faptele istorice concluziile cele mai amănunţite. Astfel Eminescu răspunde cu o mie de tunuri la o lovitură de praştie.

Dacă „dreptul nostru era dezbrăcat de putere şi nu putea să se apere aceasta nu e o dovadă că Moldova a renunţat vreodată la dânsul. Căci UN DREPT NU SE PIERDE DECÂT PRIN ÎNVOIREA FORMALĂ DE A-L PIERDE”.

O neaşteptată mostră de candoare eminesciană, ce dezvăluie nobleţea sufletului poetului şi faptul că în epoca lui încă se mai credea în Onoare şi în Virtute, o reprezintă citatul următor: „iară noi nu i-o putem da (Rusiei – n.n.), pentru că, la urma urmelor, nu avem dreptul de a dispune după placul nostru de această parte din ţara noastră” (…) „Oricât de mulţi oameni răi s-ar găsi în această ţară, nu se găseşte nici unul, care ar cuteza să puie numele său sub o învoială, prin care am fi lipsiţi de o parte din vatra strămoşilor noştri.”.

In mentalitatea lui Eminescu, conducătorii ţării nu pot decide soarta ţării într-un chip nefericit pentru că nu au dreptul ca indivizi singulari să jertfească patrimoniul unui întreg neam. Se găseşte în această frază ceva din dictonul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt „Moldova nu este a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri”, şi anume conştiinţa că Ţara este o zestre sfântă care preţuieşte cu mult mai mult decât o întreagă generaţie, pentru că ea aparţine tuturor generaţiilor, iar cei din prezent se simt aproape la modul religios neputincioşi de a se atinge cu mâinile lor nevrednice de trupul construcţiei nepieritoare care este Ţara. Eminescu e ferm convins că dacă simţul personal al ruşinii poate nu i-ar împiedica pe unii să îşi vândă Ţara, totuşi simţul colectiv al răspunderii în faţa istoriei i-ar ţine departe de a comite un asemenea sacrilegiu.

Pe de altă parte, jurnalistul de geniu intuieşte faptul că în contextul de faţă problema nu se mai poate mărgini doar la peticul de pământ numit Basarabia, ci se referă la chiar dăinuirea spiritului românesc: „Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. (…)Nenorocirea cea mare, ce ni se poate întâmpla, nu este dacă vom pierde şi rămăşiţa unei preţioase provincii pierdute: putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. (…)Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu, ar fi un vânzător.”

Mihai Eminescu oferă o definiţie a ideii de martiriu, arătând că oricât de straşnic ar fi duşmanul şi oricât de mici şansele de izbândă, datoria unui popor este să lupte până la capăt şi să mărturisească prin jertfa lui, ca mai târziu eroii Războiului de Reîntregire, că „Pe aici nu se trece!”: „Dacă naţia românească va fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n-aibă dreptul a zice c-am suferit cu supunere orice măsură i~a trecut prin cap să ne impună.”

Strigând nedreptăţile şi jaful la care este supus un popor mai puţin numeros de către vecinul său mai puternic, exprimând atât de ferm şi în egală măsură înduioşător aspiraţia de secole a neamului românesc pentru Reîntregire, văzând în Basarabia un simbol al întoarcerii şi al noului început, Eminescu lasă în amprenta scrierilor sale acelaşi ecou al dorinţei sale ultime: „Pe mine mie redă-mă!”.

Vlad PÂRĂU,  pentru VEGHEA

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

BELKOVSKI:”Republica Moldova se va uni cu Romania in scurt timp.” Dar sa nu uitam de Basarabia de Sud si Bucovina de Nord

Posted by Corina Ciobanu pe Decembrie 10, 2009

“In prezent, in Republica Moldova, exista oameni care nu ascund ca unirea cu Romånia este o problema a viitorului apropiat. Mihai Ghimpu, seful Parlamentului si presedintele interimar al Republicii Moldova, vorbeste deschis despre acest lucru.”, spune Belkovski. “Si cu toate ca la nivel oficial se neaga acest lucru, eu cred ca, dupa evenimentele din aprilie, dupa schimbarea puterii, dupa ce Partidul Comunistilor a trecut in opozitie, unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala”, crede cunoscutul politolog din Rusia. Mai ales ca nu exista sanse reale pentru “integrarea europeana a Republicii Moldova, nici in viitorul apropiat, nici in perspectiva indepartata. Iar acest lucru nu depinde de relatiile cu Romania, care este deja membru al Uniunii Europene, ci pentru ca UE nu se va extinde in urmatorul deceniu. Vechii membri (fondatorii UE) nu sunt interesati de extinderea Uniunii in perspectiva imediata”, sustine Stanislav Belkovski.

 „Romånia Mare“ nu are nevoie de o Cecenie

 Evaluarea domnului Belkovski este perfect justificata, chiar daca in spate are un scenariu otravit: ruperea definitiva a Transnistriei de R. Moldova cu acte in regula. Chisinaul va fi nevoit sa accepte scenariul din cauza presiunii populare, care va creste permanent de jos in sus, iar politicienii vor trebui sa tina seama de realitate. Iar aceasta presiune este tot mai puternic motivata economic, mai ales din directia tinerei generatii. Tinerii trebuie sa-si faca un rost, sa-si intemeieze familii, sa aiba cu ce creste copii si vor pune presiune pe politicieni pentru acest pas decisiv. Tiraspolul va avea argumentul suprem pentru a obtine recunoasterea. “Prin urmare, si Uniunea Europeana, si Rusia, si alte tari, intelegand toata gravitatea unirii Romaniei si Republicii Moldova, vor trece la recunoasterea Transnistriei. Eu cred ca “RomaniaMare” nu are nevoie de o Cecenie a ei si, de aceea, Bucurestiul va recunoaste printre primii independenta Transnistriei”, considera Belkovski. La prima vedere, lucrurile par foarte simple, iar scenariul propus de domnul Belkovski chiar si la Bucuresti, sub nasul nostru, este o constructie de bun-simt al compromisului intre Rusia si Romania.

Sinergia Marii Negre“ este un eufemism

 Kremlinul nu se va retrage niciodata de pe Nistru, neconditionat, de buna voie si nesilit de nimeni. Uniunea Europeana nu exista in aceasta ecuatie, iar deocamdata Statele Unite prefera sa discute cu noi despre “sinergia Marii Negre”. Bucurestiul nu va trata niciodata direct si exclusiv cu Moscova, fara participarea Chisinaului. Chiar daca unii sugereaza ca Traian Basescu s-ar fi inteles perfect cu Vladimir Putin cu prilejul reuniunii NATO de la Bucuresti. Iar acum, dupa ce Traian Basescu a fost reales, acest dialog pragmatic si dur ar putea fi reluat cu tandemul de la Moscova. Daca transnistrenii nu vor accepta directia normala si inevitabila a procesului politic din sud-estul Europei, risca sa ramana izolati ca turcii din Cipru, care au preferat sa ramana atarnati de gatul Turciei, iar acum regreta. Grecii din Cipru au aderat la UE, profitand de o circumstanta istorica favorabila. O asemenea circumstanta nu se mai poate ivi curand pentru Chisinau, iar a ramane cantonat langa mafia tutelata de Igor Smirnov este periculos pentru majoritatea romanilor de peste Prut.

Chisinaul trebuie sa combata criza identitara

Deocamdata, chiar si politicienii unyonisti (sic! Pentru soft) de la Chisinau au pus batista pe tambalul reintregirii nationale dupa ce au ajuns la putere. Din doua motive: sa nu se supere altii si, nu in ultimul rand, fiindca si-au vazut sacii in caruta. Sindromul Vogoride se regenereaza sub diverse forme. Singurul care nu se dezice de convingerile lui este Mihai Ghimpu, dar el are inca o pozitie vulnerabila si, de aceea, in jurul lui trebuie construit. Dorin Chirtoaca a respins orice tentativa de reunificare intr-un interviu pentru Lenta.ru: “Dupa opinia noastra, ceea ce propune domnul Belkovski nu e posibil. Republica Moldova este un stat unitar. Noi trebuie sa rezolvam problemele actuale, sa integram republica, pentru ca statul sa functioneze in cadrul frontierelor stabilite in anul 1991, in conformitate cu dreptul international. Pentru aceasta, trebuie sa dezvoltam economia si sa cream o constructie democratica normala. Atunci vor fi create si premisele pentru rezolvarea problemei transnistrene. Toate aceste initiative, de genul planului Belkosvki, nu pot fi in folosul Moldovei”. Intr-o prima faza, noile autoritati de la Chisinau trebuie sa lupte onest pentru redobandirea identitatii reale, contra crizei identitare, caz unic in Europa. Pana atunci, BBC vorbeste despre “natiunea moldoveneasca, cea mai saraca de pe continent”, unde se vorbeste “limba moldoveneasca”. Sa rezolvam aceste lucruri simple si apoi mai vorbim…

Tighipko: Ucraina trebuie sa blocheze unirea romånilor

Bancherul Serghei Tighipko, candidat la functia de presedinte al Ucrainei, se arata foarte ingrijorat de posibila unire a Basarabiei cu Romania. Ucraina trebuie sa insiste “prin toate mijloacele” pentru ca Republica Moldova sa fie mentinuta. Eventual, dezmembrata, cum se afla in acest moment. “Realizarea proiectului Romania Mare este un pericol real pentru Ucraina si trebuie sa ne opunem. Daca nu azi, atunci maine, Mihai Ghimpu va prelua in mod oficial conducerea Moldovei. Si este absolut clar ca el va conduce tara in directia lichidarii suveranitatii si unirii cu Romania. Conservarea Republicii Moldova ca stat independent este in interesul strategic al Ucrainei. Nimeni nu este interesat de asta mai mult ca noi. Chiar si la Moscova exista doritori care vor sa imparta teritoriul Republicii Moldova, care ar da malul drept romanilor pentru ca Rusia sa-si poata institui protectoratul asupra Transnistriei. Pentru Ucraina, aceasta ar fi o catastrofa”, sustine Tighipko. Candidatul, originar dintr-un sat din Basarabia, nu aminteste de faptul ca in Ucraina traiesc aproximativ un milion de romani, supusi unei politici agresive de ucrainizare si ca autoritatile de la Kiev au repus pe tapet falsa dihotomie “romani/moldoveni”. Piotr Porosenko, ministrul de externe de la Kiev, a pus lucrurile la punct: “Pot constata ca nu au existat declaratii vizand pretentii teritoriale din partea autoritatilor oficiale romane. Nu sunt inclinat sa acord o prea mare atentie declaratiilor unor politicieni marginali, care, pentru realizarea propriilor lor scenarii politice, folosesc cartea ucraineana. Sunt profund convins ca in prezent sunt suficienti factori de retinere, inclusiv unii precum NATO si UE, structruri din care Romania face parte, si unde exista un mecanism foarte clar, care sa impiedice implicarea acestor aliante integratoare in conflicte armate. Pe de alta parte, sunt convins ca Ucraina are un potential suficient de serios pentru a deveni un jucator politic independent si puternic”.

Autor: Viorel Patrichi

Sursa: victor-roncea.blogspot.com

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , , , , , , , | 3 Comments »

Basescu, Presedinte la Bucuresti si la Chisinau!

Posted by Corina Ciobanu pe Decembrie 8, 2009

Romania are Presedinte si nu are Guvern, R.Moldova are Guvern dar nu are Presedinte.  

Traian Basescu a fost votat de majoritatea absoluta a romanilor basarabeni, in timp ce tentativele politicienilor de la Chisinau de a-l alege presedinte pe Marian Lupu esueaza pentru a doua oara.  

Moldovenii ar putea fi chemati la Referendum, pentru modificarea Constitutiei R. Moldova. Romania are de asemenea nevoie de modificarea Constituiei in urma referendumului national desfasurat pe 22 noiembrie…

Ce-ar fi ca sa fie votata aceeasi Constitutie, acelasi Presedinte si acelasi Guvern pentru ambele state romanesti?  Dupa 20 de ani, Unirea mai e posibila?

Urmeaza un articol scris de Victor Roncea:
Cu ceva ani în urmă, avansam ideea aceasta, care, mărturisesc, atunci (poate şi acum) părea puţin trăznită. În tot cazul, imposibil de realizat. Dar la fel părea pentru mulţi realegerea lui Traian Băsescu, confruntat, singur, cu un uriaş angrenaj de forţe potrivnice, politice şi mogulice. Iată că imposibilul s-a realizat, după cum mulţi ştiu, cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurătatea marinarului de cursă lungă l-a făcut până şi pe marele duhovnic al Ortodoxiei Române, Părintele Arsenie Papacioc, la cei 95 de ani ai săi, să meargă la vot, pentru Băsescu şi România. De cealaltă parte, ca un alt semn dumnezeiesc, cele trei eminenţe roşii ale mafiei post-comuniste de partid şi de stat, Iliescu, Patriciu şi Geoană, se dădeau cap în cap la vot, parcă pentru a dezmetici toţi românii care mai aveau încă vreo îndoială asupra scenariştilor, regizorilor şi figuranţilor trădării naţionale.
Iată că, în ciuda tuturor maleficilor, Băsescu rămâne preşedintele tuturor românilor, un preşedinte-jucător nu un preşedinte-jucărie, după cum inspirat a sintetizat cel mai drag preşedinte al românilor din Basarabia. Români care, după cum dovedeşte votul lor, au avut şansa să gândească liber, fără a fi intoxicaţi de televiziunile şi propaganda neagră a mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Rezultatele fabuloase obţinute de Traian Băsescu peste Prut şi evoluţia miraculoasă a scenei politice de la Chişinău mă fac să reiau ideea aparent nebunească, la fel cum, probabil, era considerată de mulţi duşmani ai României şi alegerea lui Cuza peste cele două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, primul pas al Marii Uniri. Peste 95 la sută dintre românii basarabeni au votat pentru Traian Băsescu preşedinte, pentru ca exact a doua zi să pice, definitiv, şi varianta alegerii la Chişinău a lui Marian Lupu, fosta marionetă a lui Voronin după modelul Geoană – jucăria lui Iliescu.
Boicotarea alegerii preşedintelui Republicii Moldova de către comunişti în aceeaşi zi în care şi comuniştii de la Bucureşti rămâneau fără preşedintele-jucărie e un semn care trebuie luat în seamă. Mihai Ghimpu, fratele martirului anti-sovietic Gheorghe Ghimpu şi unchiul tânărului şi energicului primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, rămâne preşedinte interimar. Cu o vizibilă transformare profesională, conferită de importanţa funcţiei şi experienţa acumulată, Mihai Ghimpu urmează să declare alegeri anticipate în Republica Moldova, pentru 2010. Iarăşi, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în România. Acum, dacă fraţii noştri din mica Românie de peste Prut au reuşit ca de la cruciada copiilor din 7 aprilie şi până azi să modifice radical spectrul politic dominat de comunişti şi să împiedice resovietizarea Basarabiei, îndreptând-o ferm spre Europa, de ce nu am putea spera la mai mult? Aşa cum limba română a redevenit limba oficială între Prut şi Nistru şi cum noi ştim că o ţară este definită şi de limbă, alte câteva ajustări legislative ar trebui să elimine restul aberaţiilor „moldoveniste“. Apoi, cred, orice român ar putea aspira la cetăţenia românilor basarabeni. De aici până la materializarea ideii Băsescu, preşedinte şi la Chişinău!, mai e un singur pas. Pe care România îl aşteaptă de 65 de ani.

„Dizolvarea actualului Parlament s-ar putea, in acelasi timp, sa fie si pe placul Aliantei pentru Integrare Europeana, care a anuntat prin liberalul Mihai Ghimpu proiectul de modificare a Constitutiei. La Chisinau au existat dintotdeauna probleme la alegerea presedintelui de catre Parlament – iar sondajele de opinie arata ca in stanga Prutului populatia isi doreste sa-si aleaga presedintele prin vot popular.”

Posted in Uncategorized | Etichetat: , , , | Leave a Comment »