"A rosti numele de Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti" M. Eminescu

Archive for the ‘Transnistria’ Category

Short geopolitical notes about Transnistria

Posted by Corina Ciobanu pe octombrie 4, 2011

After the collapse of the Soviet empire, Russia crosses one of the most delicate phases of its history. While the Soviet Union was a superpower with global interests, Russia is now forced to summarize it’s claims to the status of a great power with regional interests. Breakup of the USSR, strategic withdrawal of Soviet troops to 1400 km from Central and Eastern Europe, wave of revolutions in 1989, redefinition of international relations, disappearance of bipolarity and the emergence of new centers of power created a geopolitical chaos that still has direct implications for european and world security.

But Moscow could not accept that the USSR, which was built centuries, will disappear. It needed new methods to maintain control in the former Soviet states and one of these methods is what we know today as the Transnistrian dispute in Moldova.

Republic of Moldova is one of the countries that have proclaimed their independence and emerged as an independent state and as a subject of international law  due to the collapse of  the USSR in 1991, and since then it’s facing with territorial separatism  phenomenon, inspired and maintenated by Russian military presence in the country.

Moldova is considered to be decisive to the regional geopolitical configuration redesign. Being a buffer zone among NATO and Russia, is compressed between two powerful force fields, with little chances of finding a way out.

Because of Russia, of the Russian military presence on Moldova’s teritory and  its regional interests; dynamics in Chisinau are not only political, but becomes a event with geopolitical accents. “Today, Moldova, despite its mall size and its opportunities, for Russia is one of the key points in the CIS area.” -this was writen in August 2000, in Nezavisimaia Gazeta.

Transnistria is a part of Moldova’s territory, located on the Left Bank of the Nistru River. However, the term „Transnistria” is used more frequently as the name of the self-proclaimed breakaway „Moldovan Republic of  Transnistria”, which has arised from the idea that there is a Transnistrian nation, that has the right of self-determination and even separation from RM.

Although Transnistria is officially a part of Moldova, has its own government that leads the region, which is not recognized by anyone. Despite the diplomatic agreements with Russia which stipulated different terms of evacuation of the 14th Army from this moldovan territory – they were not implemented, moreover concrete measures are being delayed indefinitely  by Moskow through every possible measure.

Transnistria’s problem is a fundamental problem for Russian security, clearly defined by the resolution of  Russian State Duma. Dniester River is the strategic line that separates the two greatest geopolitical space, the slavic one from the rest of the european world.

Controlment of  the Dniester area was one of the main objectives of all empires  which succeeded in Ponto-Baltic isthmus area due to its high zonal power. After detachment of  Ukraine, loss of the Odessa region and the important military ports on the Black Sea, after the Azerbaidjean came under the influence of Turkey, after Georgia’s orientation to NATO, for Rusia, now more than ever, keeping Tiraspol has a strategic overwhelming significance, remaining the only bridgehead to the south-eastern Europe.

Secessionist region includes 700,000 people or about 16% of the Moldova’s population, comprising one sixth of the Republic of Moldova’s teritory. Urbanization in Transnistria is about 65%, while in Moldova as a whole, this index remains at 47%. Untill the late eighties this region of Moldova generated a third of industrial production and about 90% of electricity supply.

Transnistrian conflict and the self-proclaimed „Moldovan Republic of Transnistria” is the result of the separatist movement in the eastern region of RM, movement that arose in response to pro-Romanian trends from the early ’90s in Chisinau which was expected to lead to separation from the Soviet Union and to the unification with Romania. Separatist leaders stood up for keeping the Soviet Union and for entering  Transnistria within the Union as an autonomous or independent from the Moldovian Soviet Socialist Republic member. In this order of ideas, Tiraspol’s movement managed to self-determinate in the same time with Chișinău, thereby demonstrating the real purpose of Transnistrian’s „independence” that was to stop Moldova’s secession from the Soviet Union.

Leaders of separatist movement presented the ethnical specific of transnistrian population as an argument for demonstrating the need of Transnistria’s independence, that would constitute a transnistrian nation which has the right to self-determination. First of all, at the union census from 1989, nobody from Transnistria has defined itself as „transnistrean”, on the contrary, 40% of the people from the region called themselves moldovians.

It is clear that transnistrian moldovians differed from the basarabians because of the higher level of russification,  leading to a trenchant rejection of pro-Romanian events that took place in Chisinau, that were seen as a serious danger for the russians position in  society. However, official policy towards ethnic minorities in the Republic of Moldova was based on tolerance – that was sometimes considered to be excessive, especially when compared with the situation from the other soviet republics.

Among the so-called ethnic dispute, there are two more sources maintaining the roots of thease conflict: Russia’s post-cold-war ambitions to retain control over ex-republics through puppet regimes, and the huge profits made from illicit drugs and human traffick and smuggling of arms from the ex-USSR military hardware depots.

The beneficiaries of such profits are the main advocates of the status quo in Transnistria, Abhazia and South Ossetia. While attempting to gain a camouflaged legalization of the secession, and eventually join these enclaves to the Russian Federation, the supporters of these regimes initiated a “confederation” project that would in reality dismantle sovereign countries like Georgia, Moldova, and Azerbaijan.

Separatism movement was used with the aim of achieving geopolitical interests that usually harmonize with criminal ones. Transnistria has become a hub for criminal activities, drug smuggling, and arms and human trafficking to Western Europe and the Middle East.

The year 1992 was marked by brutal Russian armed intervention against the young independent state. Russian Federation has organized, supported, incited, financed and encouraged this military aggression with the help of the Cossack paramilitary groups.

The Russian military intervention in 1992 has violated all principles enshrined in the UN Charter, UN General Assembly Declaration of 1970 and Final Act of the Helsinki Conference. As a result of the military aggression against the Republic of Moldova, Russia took an important area of Moldova, liquidated legal organs of the State and installed anticonstitutional regime.

The conflict in Transnistria finished with the establishment of an aberrant state entity and was generated by Russia’s refusal to accept independence and sovereignty of the Republic of Moldova and used to prevent a possible union with Romania. The presence of the Russian 14th Army in the Transnistrian region, under General Alexander Lebed, involvement of its troops and weapons in the conflict, have tilted decisively the balance in favor of separatist leaders from Tiraspol.

Thousands of innocent citizens including elders, women and children who were murdered or subjected to torture and inhuman treatment were victims of this war of aggression. The fundamental Rights and freedoms were suppressed. Four innocent citizens of the Republic of  Moldova, Alexandru Leșcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc and Ilie Ilașcu were illegally detained more than ten years in prison from Tiraspol. Tens thousands of people were forced to refuge inside and outside the country, to save themselves from terror. Romanian language and latin alphabet were forbidden in educational system and in the public life and all literature in Latin script was forbidden and burned.

These atrocities and crimes against humanity have aroused indignation of the international community, who called Russian Federation to withdraw unconditionally its army by decisions of the OSCE Summits in Budapest (1994), Lisbon (1996), Istanbul (1999), by special resolution of the UN General Assembly in 2000, and also by OSCE Summit decision from Porto in 2002. But Russia has refused to honor this commitments, and Romanian population of Bessarabia remains trapped by Russian imperial forces.

But the origin of this conflict must be sought in the expansionary policy of the Russian Empire, who occupied the territory of Transnistria in 1792 and of Bessarabia in 1812. The emergence of the Moldovian Soviet Socialist Republic from the act of occupation in June 28, 1940 was a direct consequence of  the secret additional protocol between the Soviet-German pact – Ribbentrop-Molotov on 23 August 1939.

“Russian policy has always been prevailed by imperial geopolitical interests; and territory of  Bessarabia was always a strategic bridgehead, of which value the Soviet Union was aware. In the case of Union of Moldova with Romania, Transnistria would have automatically become the next strategic bridgehead. This is the leading point for  this fight for Transnistria.” (Muntean, Anatolie, Ciubotaru, Nicolae, Românii de la Est: războiul de pe Nistru (1990-1992), Ager-Economistul, Bucureşti, 2004, pag. 122).

So, we can say that creating „TMR” was an illegal act in terms of  law, and according to historical and ethnic reasons, Transnistria does not have the right to self-determination. Violent methods used by separatist forces to establish the „statehood” of Transnistria come to confirm this fact.

Moreover, on 21 July 1992, Russia imposed to Moldova an act which has arrogated itself the role of guarantor, mediator and peacekeeper of the armed conflict generated by itself. At that time, the status of mediator and guarantor was also assigned to Ukraine.

During the last 20 years these two countries not only haven’t honored the claimed mandate, but also undermined the territorial unity and independence of our state. The insistence of Russian diplomacy ”to synchronize” the withdrawal of its military presence with the granting a special status for the occupied territories was the expression of a direct military-political pressure ordered from the outside of the internal organization of our state. The separatist leaders are citizens of theRussian Federation, many of them having ranks in the security services and in russian army. Over a hundred thousand people in these territories have Russian citizenship.

Using the demographic weapon is one of the measures taken by Russia, for strengthening the presence of Russian element (also encouraging dislocations of Russian people in extreme areas of interest of Russia, including Transnistria). The number of Russian citizens living in Transnistria is growing fast.

The presence of Russian troops in Moldova is the main cause of the failure of democratization of the country and its autonomous development. Transnistria is maintained in so-called state of „frozen conflict”, because no progress has been made for solving this conflict in the past decade, but everyone is aware that Moscow may ” heat up the situation”, at any time, if it interests are threatened. That’s why Bessarabia still remains somethere between East and West.


Posted in Transnistria | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Transnistria – țara nimănui

Posted by Corina Ciobanu pe septembrie 8, 2011

Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si de litoralul de 150 km al Marii Negre. Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia. Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica, continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.

Stapanirea cnejilor bolohoveni (precursorii cazacilor) se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior. Istoricul ucrainian V.B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni, nici altor principi rusi”. Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. al XIV-lea, principatul de la Baia alaturandu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia. Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia. Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul al XI-lea semnaland prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” in zona. In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie, elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora. La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba, nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului, pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii. Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia. Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.

Intr-o scrisoare catre inalta Poarta, Stefan Bathory arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani. Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor, Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.

Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul secolelor XVI – XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei.

Domnii Moldovei au stapanit Transnistria

Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste. Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.

Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului.

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.

Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane

Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului”. In cateva randuri, tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul, fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.

Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa. Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei. In 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.

Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toti la est de Nistru

Rusii vor ajunge in 1772 la Bug, in 1792 la Nistru si in 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute intre granitele ei pentru a-i coloniza. Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramana nepopulat. Astfel, la 1739, Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut Nistrul in fruntea a 4000 de moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni in luptele cu turcii si incheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinand recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.

In perioada 1769-1774, la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amanduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati intre Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A. I. Mavrocordat.

Acordand scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurand autonomie, biserica romaneasca, magistrati romani, scoala de limba populara, tiparire de carti in limba romana si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragand deja romani din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2000 de familii cu 15 biserici romanesti.

Se faceau colonizari chiar si in jurul Kievului dar si in sudul Rusiei, aducandu-se cate 25-40 de familii pentru o asezare. Ciobanii din Ardeal s-au asezat in Crimeea, de la Marea de Azov pana in Caucaz sau in Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopentia in cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug intre 1942-1944 gasesc in orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti. Batranii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri de taxe pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stang al Nistrului: Tiraspol in fata Tighinei si Ovidiopol in fata Cetatii Albe. Marea majoritate a transnistrenilor fiind romani, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mana de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali. Banulescu este cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe langa guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu romani va deveni un oras intreg cu peste 40.000 de locuitori.

Romanii pun bazele culturii ruse

In 1796, la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri in limba romana (versuri originale si traduceri de I. Cantacuzino). In 1799, rusul Pavel Sumarcov noteaza ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.

Cultura romaneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin romanii ce si-au gasit rosturi in Rusia. Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si intemeietorul Academiei rusesti. Calugarul roman Paul Beranda este intemeietorul lexicografiei rusesti. Spatarul Milescu, pe langa activitatea diplomatica si stiintifica, a fost invatatorul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al Imparatului. Herascu (Hirastov) a fost literat si primul curator al Universitatii din Moscova. Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru impreuna cu peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod. Mihail Strilbitchi din Moldova isi va muta tipografia la Dubasari, apoi la Movilau. Ioan Silviu Nistor in ,,Istoria romanilor din Transnistria” mai aminteste de un roman Turcu ca autor al Codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului rus de Externe si de Grigore Voloseninov (“Romanul”) de asemenea diplomat al Rusiei. Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna incepe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spataru Milescu (care in China la popasuri da comanda cazacilor sa ii cante ,,Dunare, Dunare”), prin Leon Donici si altii, Rusia capata niste mari oameni de cultura.

In 1737 se nastea in Rusia Nic Bantans Camenschi, urmas de boier moldovean, ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii. Mihai Frunza, geniu militar al Armatei Rosii, mort in 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS. Acesta se nascuse in Turkestan, urmare a unor colonizari a regiunii cu basarabeni si transnistrieni, in 1878.

In 1854, se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. Nicolae Donici a intemeiat in 1908, la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica. Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba romana la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic * S. Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc in Moldova, Basarabia si pana in guberniile invecinate, Podolia, Herson, iar intr-un numar mai mic in gubernia Ecaterinoslav sunt romani”.

Toponimia confirma romanitatea Transnistriei

Iata in continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, (langa izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe langa Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (intre Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (langa Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (langa Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urata, Serbani, Arnautovca (langa Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (langa Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (langa Gaisan) etc.

In 1893, Th. Burada mentioneaza urmatoarele sate moldovenesti din gubernia Cherson: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi Burada gaseste, in 1906, in Podolia satele romanesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Rabnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.

Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, traiau in Cherson si Podolia 532.416 de romani, in Ecaterinoslav 11.813, iar in Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pana la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, in Transnistria existau peste 400 de sate curat romanesti.

Alexis Nour (care a identificat in Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact romanesti spre rasarit Glodosi – cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani – la o paralela cu Iasul insa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit in Kiev un liceu care purta numele celui care il intretinea prin donatii uriase: ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele il purta si o strada in Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu.

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita.

In 1918 Transnistria canta ,,Desteapta-te romane”

Intre 1909 si 1913, ieromonahul Inochentie a condus in Transnistria, la Balta, o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii romane in biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau in pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se imparteau gazete in limba lor. Desi aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si inchis. Autoritatile vor permite insa folosirea limbii romane in biserici.

In 1914, Austria promitea Romaniei ,,toata Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va reinnoi. Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni in Ucraina a avut un rol benefic in redesteptarea constiintei nationale la romanii din Imperiul tarist. Ofiterii romani vor desfasura o vie activitate culturala atragand de partea lor studentii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri romani din armata rusa care vor avea si ei o puternica inraurire asupra studentilor din Odessa si impreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917. In ziua de 18 aprilie a aceluiasi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor romani la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni. La 9 aprilie ziarul ,,Cuvant moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru romanii de dincolo de Nistru, iar in 14 aprilie se infiintase ,,Asociatia invatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”. Congresul invatatorilor romani din Rusia, tinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate in limba romana.

,,Pe noi cui ne lasati?…”

In sedinta Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitrascu va protesta impotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitrascu impreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea – societate nationala a romanilor din Ucraina” infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.

Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarat ca in Sfatul tarii, romanii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca romanilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice. Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor romani de varsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a intrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramane fratilor, pe noi cui ne lasati?”.

La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al romanilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol in 16 noiembrie si Grigoriopol in 21 noiembrie, hotarandu-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati. Tinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de scoli nationale cu predare in limba romana si alfabet latin; introducerea limbii romane in biserici, Justitia in limba bastinasilor, medici romani la sate, moldovenii sa faca armata in oastea nationala si alegerea a opt reprezentanti in Rada ucraineana. S-a mai hotarat tiparirea de gazete, impartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta maine, din copacul nostru va ramane buturuga”. Trimisul Radei ucrainene a urat in incheiere ,,Slava Moldovei slobode”.

Comitetul National Roman ales a deschis 52 scoli romanesti, Rada ucraineana a aprobat manualele romanesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a inceput sa introduca si in Administratie si in Justitie cunoscatori ai limbii romane. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul romanesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma. Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara in limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. In satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de Vasile Alecsandri. Pana ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, in scoli si in 1919 se mai canta ,,Desteapta-te romane”.

In 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stanga Nistrului, ia cuvantul in Rada ucraineana si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un Congres general al romanilor din Ucraina in iunie 1918, dar abia in decembrie 1919, la o Adunare nationala, se pune problema organizarii lor intr-un stat national. La 21 martie 1919, in urmarirea bandelor bolsevice, romanii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.

La Conferinta de pace de la Paris, Romania nu a reclamat Transnistria si raman de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a infaptuit atunci, fiind siliti sa infrunte inca o epoca de suferinte. Dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut in Mahala langa Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Romania) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.

Intr-o cuvantare tinuta la Varsovia, in noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de romani traiesc dincolo de frontiera estica”. In aprilie 1920 incep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala intinzandu-se in raioanele Codama si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). In 1922, sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa inabusirea in sange a acestora s-au facut deportari in masa.

RASS Moldoveneasca -un stat romanesc intre Rusia si Romania Mare

Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne, si ca urmare a tendintelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se intrunesc la Balta delegatii satelor romanesti. Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome. Si totusi, in 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca, in cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atata pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat roman intre Rusia si noi” va permite dezvoltarea in URSS ,,a unei vieti nationale romanesti”.

Mostenirea lasata de tarism era infioratoare: populatia analfabeta, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii in mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt. Demn de mentionat ca in RASSM nu s-a vorbit totusi despre “limba moldoveneasca”, ci despre romana. Reiese din paginile saptamanalului ,,Plugarul rosu”, care, la 21 august 1924, relata: ,,s-a hotarat ca in scoale, case si in asezaminte de cultura romaneasca sa se intrebuinteze limba romaneasca”.

In RASS Moldoveneasca au functionat 145 scoli romanesti gimnaziale, 18 scoli romanesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara romaneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scanteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie romana la scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice. Tanara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.

Prigoana stalinista

In 1937 insa, intelectualitatea din RASS Moldoveneasca a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa, fiind exterminata in mod barbar. Incepand cu intregul guvern al republicii si terminand cu inimosii scriitori transnistrieni intre care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrancea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pana acolo incat in satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost impuscati 167 barbati din cei 168.

Datorita colectivizarilor fortate si inchiderii bisericilor (incheiata in 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atat de intens incat a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atat de mare incat la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna romanilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N. Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila in cei pe care ii descopereau trecand Nistrul. Astfel de evenimente erau obisnuite, insa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie in parlament si in presa interna si internationala.

Sfasierea Transnistriei

Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldovenesti.” Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc in paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere in Sovietul Suprem al URSS de a intruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa Socialista Sovietica Moldoveneasca”.

Kremlinul comandase culegerea de date in vederea luarii hotararii privind structura administrativ-teritoriala a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care impreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASS Moldoveneasca propune si ea cedarea catre Ucraina, pe langa Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codama, Balta si Pesciana.

Prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sa-i revina pe langa Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si Ismail, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Desi in urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem ii propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sa se adopte varianta RASSM, in 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM in varianta propusa de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei in componenta Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sunt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).

Iata cateva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Barzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Parlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Stramba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, serbi (raionul Crutai); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Branza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie). Multe din numele romanesti vor fi schimbate: Barzu in Kotovsk, Marculeni in Dimovka, Volosca in Pisariovka, Intunecata in Svetloe, Nani in Ananiev, Vrabie in Vradievka, Valea Hotului in Dolinskoie, Malai in Karataevka, Urata in Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.

Sub administratie romaneasca

Intre 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, Romania a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se intindea intre Nistru si Bugul de pana la limanul Niprului, iar in nord pana la apa Niomjai si a Rovului. Teritoriul, in suprafata de 44.000 kilometri patrati si cu o populatie de 1,2 milioane de locuitori, a fost impartit in 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabnita, Tiraspol, Tulcin. In vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a invatamantului (rusa sau romana) dupa alegerea obstei. Pastrand vechea impartire in 64 de raioane, din cei 1623 functionari, doar 398 proveneau din Romania. Din cele peste 1000 de biserici desfiintate de comunisti, in 1943 nu erau inca reparate decat 76. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din Romania. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, romanesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,tara Bugului”, ,,Molva”. La Tiraspol s-a infiintat Liceul romanesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe s-au deschis in Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc in toate satele Transnistriei. In satul Harjau au fost repatriati romani din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate intre Prut si Bug la inceputul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti – Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2600 tigani.

In 1944, odata cu inaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost incorporata in RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia in componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si in prezent.

O Romanie extrem-orientala

In 1966, R. Udler precizeaza ca 240 de localitati cercetate in cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau in Ucraina (Transcarpatia, Cernauti, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), in RSSA Abhazia, in Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate si pentru Omsk si Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora romaneasca de peste Ural. In regiunea Orenburg si Turgai exista sate pur moldovenesti. In satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai intai fusesera colonizati in Simferopol. In satul Abiarski a intalnit familii cu numele Septechita. In regiunea Samarkand exista un sat exclusiv moldovenesc, iar in satul Orheievka din Semipalatinsk traiau coloni din Orhei. Sate romanesti exista in jurul Omskului si Akmolinskului si in regiunea Tansk. In jurul orasului Irkutsk exista romani, unul din satele in care acestia sunt concentrati fiind Ceremskov. Langa Vladivostok pe fluviul Usuri exista sate ca: Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunai, Basarabia Noua, Loganesti cuprinzand la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, langa Habarovsk, exista sate ca: Inul, Aur, Dunarea. In Manciuria traiau inainte de razboi 20.000 de romani. S-au semnalat pescari romani din Primorsk care au cerut azil in Japonia.

Intre multele valuri de deportari, emigrari, colonizari ale romanilor spre est, un rol important l-a avut si stramutarea in Siberia si Kazastan intre 1906-1914 a 60.000 basarabeni si crearea unei adevarate Romanii extrem-orientale.

Destramarea URSS nu le-a folosit romanilor din Transnistria

Recensamantul din 1989 din Ucraina atesta prezenta romanilor la est de Nistru, in regiunea Odessa, care cuprinde insa si sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) si alte regiuni (73.128). Exista, in 1992, la Odessa o Societate Culturala Romaneasca ,,Luceafarul” care edita si un saptamanal cu acelasi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Margarit din Ananiev spunea despre acest saptamanal ca este un ,,alin pentru durerea ce ma incearca” si ca ,,ne dor schimbarile carora au fost supuse candva denumirile satelor noastre” si vorbeste de ,,existenta de veacuri a noastra pe aceste locuri”.

Interesele rusesti in zona – a caror expresie este conflictul inceput in 1992 si tendintele centrifuge continuate pana in prezent – impiedica accesul la viata nationala macar pentru romanii transnistrieni din raioanele Moldovei. Daca la inceput 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latina, in urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar scolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepresedinte al Societatii ,,Transnistria” anunta ca a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) si nr. 12 din Rabnita. In intreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populatie (rusii si ucrainenii reprezinta doar 22, respectiv 28%); in Tiraspol unde, in 1940, romanii formau 65% din populatie, in 1989 reprezentau abia 12%.

Cu gandul la acesti bravi romani transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu ca ,,integritatea noastra teritoriala pana la frontierele estice ale neamului este o obligatie sfanta, ca a XI-a porunca a decalogului romanesc”.

Autoritatile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleaza pe langa raioanele de la est de Nistru si orasul Tighina care este in Basarabia. In 1992, dupa ce armata Moldovei a intrat in Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sa se retraga. Ostasii au plans de necaz. Chisinaul este indreptatit conform dreptului international sa restabileasca ordinea constitutionala in zona insa a avut si are niste ezitari cel putin suspecte.

Viorel Dolha

Ziua, 14 august 2004

Posted in Transnistria | Etichetat: , | Leave a Comment »